Vasilică Cristi Dănileţ, omul cu care chiar trebuia începută curăţenia în CSM

Contrar a ceea ce se aşteaptă probabil băsiştii cu ora sau cei 2-3 susţinători dezinteresaţi care i-or mai fi rămas matrozului, postarea asta nu are nimic de-a face cu spumele revărsate de Antene în legătură cu orientarea politică a fostului membru al CSM.  Pur şi simplu consider că, într-un stat de drept, prezenţa lui Vasilică Cristi Dănileţ în  CSM (ca membru cu drepturi depline, nu pe post de cărător de hârtii) ar fi fost cu desăvârşire imposibilă. Şi asta strict pe baza CV-ului publicat de dl. Dănileţ pe propriul blog şi a mecanismului prin care magistraţii sunt aleşi în CSM.

Să le luăm pe rând: conform propriului CV, dl Vasilică Cristi Dănileţ termină Facultatea de Drept  în 1998 şi este numit pe 1 decembrie judecător la judecătoria din oraşul de baştină (Vatra Dornei), post pe care activează până pe 14 mai 2001. Nu discut aici ce ne sugerează faptul că un tânăr de 23 de ani, abia ieşit de pe băncile facultăţii, este numit direct judecător, pentru simplul motiv că, în această postare, îmi propun să operez strict cu fapte, nu cu deducţii. Cert este însă că, după numai doi ani şi jumătate de activitate fulminantă la judecătoria Vatra Dornei, pe data de 15 mai 2001 dl. Dănileţ este numit judecător inamovibil la Judecătoria Cluj-Napoca prin Decretul Preşedintelui României nr. 308 din 8 mai 2001 . Mai stă şi pe acest post încă 3 ani şi ceva, după care, pe 1 septembrie 2004 este numit judecător la Tribunalul Cluj. Post pe care mai stă doar 5 luni, întrucât pe 18 ianuarie 2005 este detaşat la Ministerul Justiţiei, unde ocupă postul de consilier al ministrului.

Indiscutabil, ne putem întreba ce nevoie avea un ministru cu experienţa Monicăi Macovei de un consilier cu o experienţă profesională aproape nesemnificativă, ce se rezuma la 6 ani petrecuţi în funcţia de simplu judecător? Din nou însă, prefer să rămânem la fapte şi să constatăm că, după ieşirea Monicăi Macovei din guvernul Tăriceanu (în împrejurările ştiute), dl. Dănileţ părăseşte imediat (pe 22 mai 2007)  Ministerul Justiţiei şi se întoarce la Tribunalul Cluj, unde activează tot ca judecător până  pe 14 iulie 2009.  Apoi, pe fondul pedelizării generale a României sub guvernul Boc este numit, pe 15 iulie 2009, vicepreşedinte la Judecătoria Oradea. Funcţie în care stă doar un an şi vreo 5 luni, întrucât, pe 07 ian 2011 este ales ca membru al CSM de către colegii săi judecători.

Vasilica Cristi Danilet in 2009, an in care a fost numit vicepresedinte de Judecatorie – sursa foto luju.ro

Simpla aritmetică ne arată că dl. Dănileţ a ajuns membru al forului diriguitor al Justiţiei din România după o experienţă profesională de  7 ani şi două luni ca simplu judecător şi un an şi 5 luni ca vicepreşedinte de judecătorie de provincie. Vi se pare că, oricât de capabil şi de onest ar fi un om (repet, nici nu mai discut aici cazul particular al d-lui Vasilică Cristi Dănileţ) această experienţă profesională este suficientă pentru a face parte din CSM? Avusese dl. Dănileţ ocazia să conducă măcar 

Zoso e idiot : dovada

Citeste pe aceeasi tema: Zoso

Din ciclul „cât de proastă poate fi scroafa suită în copac, care dă din labe şi zice că zboară” vă prezint azi cea mai recentă capodoperă a gândirii numitului Petcu Adrian Valentin, cunoscut  drept cel mai prost postac în viaţă pre numele său de blogger: Zoso.

Zoso nu intelege la ce folosesc datele din C.I.

Citiţi ultimul rând din postarea produsă de bezna minţii lui Zoso şi încercaţi să nu cădeţi de pe scaun de râs. 😆  Necuvântă autodeclaratul cel mai mare blogger român: „Cui pana mea îi pasă de data eliberării buletinului şi de către cine? Nu e destul seria lui şi CNP-ul?”

În momentul ăsta, cititorii care au crezut că titlul referitor la idioţenia lui Zoso e cam tare simt probabil nevoia să-mi ceară scuze. Se acceptă.

Să fim bine înţeleşi, sunt perfect de acord că nu toţi oamenii au fost blagosloviţi de Dumnezeu cu ceva glagorie şi că persoanele mai sărace cu duhul nu ar trebui insultate pentru că n-au avut noroc. Dar asta câtă vreme prostul îşi dă seama că e prost şi are bunul simţ să întrebe în dreapta şi în stânga când nu pricepe ceva. Pe de altă parte, prostul care nu-şi dă seama că e prost, ba chiar se crede deştept şi îşi dă cu presupusul despre orice, trebuie pus la locul lui de câte ori e nevoie. (bine, în cazul lui zoso n-are nimeni timp de asta, pentru că amărâtul emite inepţii de câteva ori pe zi).

În concluzie, cine are timp poate îşi face pomana să-i explice amărâtului de Zoso că

Oaia roş-albastră chiar a fost măiastră cu Ajax

Recunosc cinstit că, deşi dispreţuiesc profund ceea ce înseamnă Steaua din punct de vedere istoric, deşi mă dezgustă chiar mai tare prezentul becaliot al echipei şi propaganda deşănţată făcută pentru această echipă de ziariştii-portofel din buzunarele oierului, am ţinut totuşi cu trupa lui Reghecampf în această seară. Mai exact, începând cam cu repriza a doua, când a devenit evident că Latovlevici, Chipciu, Chiricheş sau Adi Popa nu se mulţumesc cu jocul la ciupeală ci se duc în valuri peste un Ajax care, chiar dacă nu mai este o echipă de speriat, rămâne totuşi o formaţie solidă, respectabilă şi cu un palmares net superior celui stelist.

Evident, entuziasmul meu era să se ducă pe apa Sâmbetei când, după cele 2-3 minute de atacuri  euforice care au urmat eurogolului marcat de Chiricheş, Steaua s-a băgat cuminte în propria jumătate aşteptând pasiv finalul celor 90 de minute şi prelungirile. Mioriţa plutea în aer, ca să zic aşa, şi numai proverbialul noroc al Stelei a făcut ca Ajaxul (băgat până atunci în corzi şi trezit la viaţă strict de pasul stupid înapoi făcut de fotbaliştii români) să nu încheie socotelile în ultimele minute.  Numai că, în pauza de dinaintea prelungirilor, Reghecampf a ştiut ce să le spună jucătorilor săi iar aceştia au revenit pe teren jucând exact ce trebuia să joace o echipă care, fără a-şi propune numai să supravieţuiască până la penalty-uri, nici nu se teme de acest deznodământ, care i-a fost favorabil de atâtea ori de la Sevilla încoace.

Au urmat nişte prelungiri gestionate magistral de Steaua (în faţa unei echipe care, să nu uităm, tocmai a bătut pe Manchester City în Champions League) şi penalty-urile la care stelistii au fost ireproşabili. Şi uite-aşa oaia roş-albastră chiar a fost măiastră, nu Mioriţă.

Sigur, răutăcioşii ar putea spune că suspendările şi accidentările au fost  antrenorul Stelei în acest retur, întrucât l-au forţat pe Reghecampf să renunţe la ultradefensivii Bourceanu şi Pintilii sau la eterna speranţă Dodel (accidentat pe parcursul meciului). Având însă în vedere atât  felul în care a ştiut să-şi monteze  jucătorii înainte de meci (punându-i să vadă acest clip) cât şi modul magistral în care a folosit pauza de dinaintea prelungirilor pentru a-şi readuce echipa pe linia de plutire, eu unul înclin să-i dau mult mai mult credit celui pe care, de acum înainte, numai răuvoitorii îl mai pot numi Reghe-blat.

Meritele lui Reghecampf neştirbindu-le, desigur, pe cele ale câtorva jucători care fie şi-au depăşit clar condiţia (Latovlevici, Chipciu, Adi Popa) fie au confirmat, în sfârşit, că pot fi ceea ce se aşteaptă de la ei (Chiricheş, de departe MVP-ul meciului cu o pasă de gol genială şi un gol de generic). De fapt, ca să fim corecţi până la capăt, să admitem că

Baterie Suzuki Jimny

 Dacă vă număraţi, ca mine, printre cei care ţin şi o „veveriţă” de-asta japoneză pe lângă casă, probabil că aţi constatat deja că trăim într-o ţară în care nu găseşti pe stoc nici cea mai uzuală piesă de schimb a unei maşini, adică bateria. Şi ce fac mecanicii-cârpaci (de care, din păcate, nu ducem lipsă şi care le strică şi firma celor oneşti şi pricepuţi) când nu au pe stoc piesa pe care o cauţi? Simplu, îţi recomandă ceva ce s-o potrivi cumva acolo, cât să-ţi ia banii, nu contează că o să te ţină 6 luni.

 Aşa se face că ieri, când am pierdut vreo 4-5 ore din viaţă căutând baterie pentru Jimny,  vreo 6-7 magazine au încercat să-mi vândă o baterie de Matiz ( baterie de capacitate mai mică, folosită pe maşini cu motor de circa 1000cmc) doar pentru că se potrivea la borne (polaritate inversă, borne mici) şi încăpea în locaş.

 Ca să le scutesc aceeaşi pierdere de timp altor proprietari de Jimny, iată care sunt modelele de Varta şi de Bosch recomandate de producătorul japonez Suzuki pentru modelele de Jimny pe benzină:

1. Varta Blue Dynamic model B 33  (45Ah, 330A curent pornire).  ATENTIE, modelul B34 are aceiaşi parametri, tot polaritate inversă dar borne groase.  Evident că se găseşte pe stoc mult mai uşor, spre deosebire de B33.  La fel de evident e că se vor găsi binevoitori care să vă recomande să schimbaţi prizele pentru borne de pe cablajul maşinii cu unele groase. O mare greşeală, pe care e bine să n-o faceţi, pentru simplul motiv că, ulterior, în loc să căutaţi bateria după catalog o s-o căutaţi după ochi prin depozite, sau la modul „hai vă rog să vedem în calculator ce baterie are dimensiunile astea, amperajul ăsta, polaritate inversă şi borne groase” 😆 . Nu mai vorbesc despre cât o să vă înjure un viitor proprietar al maşinii când o să comande bateria recomandată de producător doar ca să constate că nu se potriveşte.

 Schimbarea prizelor pentru borne de la Jimny cu unele mai groase are sens doar dacă

Cazul Pistorius sau cand „arma de autoapărare” devine arma de auto-băgare la puşcărie

O să spun din capul locului că n-aş fi scris despre acest caz cumplit dacă n-aş fi citit comentariile pe care troglodiţii (de care, din păcate, România nu duce lipsă) le-au revărsat pe site-urile tuturor ziarelor româneşti care au relatat (cât de bine s-au priceput)  despre crima de care este suspectat Oscar Pistorius.

 Pur şi simplu, când au văzut că un om cu un handicap fizic sever putea avea o iubită atât de frumoasă, oligofrenii, impotenţii şi decerebraţii au luat foc. Am putut afla că, în gândirea pitecantropului român, incidentul a fost provocat de faptul că „şi-a dat fata seama că putea avea unu’ cu picioare”.  Au apărut glumele despre faptul că Pistorius a luat foc pentru că „i-a zis fata că pune piciorul în prag, pentru că poate”. Şi altele de aceeaşi factură, pe care nu are rost să le mai înşir aici.  Iar culmea prostiei au oferit-o idioţii cu acte care au început să peroreze despre faptul că „aşa se întâmplă când te încurci cu un handicapat psihic”, respectivii neavând nici măcar bunul simţ să se lămurească despre ce e vorba înainte de a-şi da cu presupusul. 

Oscar Pistorius si Reeva Steenkamp pe vremea cand alcatuiau un cuplu fericit

 Evident, lucrurile stau cu totul altfel decât îşi închipuie imbecilul obişnuit made in Romania: fără îndoială că, până la vârsta de 29 de ani, fotomodelul şi avocatul Reeva Steenkamp avusese ample oportunităţi să-şi dea seama că poate avea un bărbat cu picioare. Probabil că ar fi fost de ajuns să-şi schimbe statusul pe facebook în single ca să se facă la uşa ei o coadă de câţiva kilometri formată din bărbaţi fără nici cel mai mic handicap.  Numai că tânăra l-a preferat be bărbatul care, deşi născut cu un handicap fizic îngrozitor (s-a născut fără peroneu la ambele picioare, care au trebuit să-i fie amputate de sub genunchi la vârsta de 11 luni) a reuşit nu numai să PARTICIPE la Olimpiadă, dar şi să se CALIFICE ÎN SEMIFINALE la o probă de sprint (400 de metri plat). Chiar, vă mai aduceţi aminte de când România, ţară cu vreo 10 milioane de bărbaţi cu două picioare,  n-a mai avut reprezentant în semifinalele acestei probe?

Oscar Pistorius a obtinut la Olimpiada de la Londra o performanta pe care nici un atlet roman n-a mai reusit-o de ani buni

 În condiţiile astea (şi luând în calcul celebritatea şi statutul de erou naţional pe care Oscar Pistorius le avea în Africa de Sud), orice om sănătos la cap se întreabă cum a putut avea loc o asemenea tragedie? Pentru că, să fim serioşi, şi el avea de unde alege. Iar răspunsul e simplu: având în vedere teroarea în care trăiesc acum albii în Africa de Sud, Oscar Pistorius ţinea acasă un pistol (deţinut legal). Şi, din ce ştim până acum, acest pistol a devenit unealta care a transformat un banal scandal domestic într-o crimă care a curmat viaţa unei femei frumoase şi inteligente şi a distrus cariera unui atlet care reuşise, ca nimeni altul în ultimele decenii, să întruchipeze spiritul Olimpic.

 Şi aşa ajungem la motivul pentru care acest caz ne interesează direct şi pe noi românii, locuitorii unei ţări în care

Papa demisionează. De ce?

Întrebarea din titlu le poate părea absurdă celor care nu prea au treabă cu istoria.  Restul ştiu că precedentul papă care a demisionat a fost Grigore al XII-lea, in anul 1415. Şi asta pe fondul soluţionării politice a crizei papalităţii din acea perioadă (aşa numita „schismă vestică” – papi la Roma şi anti-papi la Avignon etc etc).

 Cu alte cuvinte, istoric vorbind, gestul lui Benedict al XVI-lea de a se retrage pe motiv de vâtstă şi neputinţă este cu totul ieşit din comun. Rămâne

Zoso fură poze în timp ce strigă hoţii

 Ştiţi cu toţii cine este zoso (pe numele său adevărat Petcu Adrian Valentin, zis Vali Petcu) : un individ care acum 10 ani se lăuda pe un forum cu un furt comis în Metro, care, la începuturile „carierei” de blogger se lăuda cu participarea la pirateria online şi, în general vorbind, pe care un fumător n-ar avea curajul nici să-l trimită după ţigări, de frică să nu rămână fără bani. Ei bine, dacă vă vine să credeţi, mai nou această fiinţă pe care numai slăbiciunea „organelor” de după 1989 a scutit-o de puşcărie (în orice ţară civilizată discuţia de pe forumul fanclub s-ar fi lăsat cu arestări)  s-a erijat într-un soi de „justiţiar” online care latră, de câte ori are ocazia, în legătură cu fiecare poză pe care vreo firmă, ziar şamd ar fi furat-o de pe un blog. Exemplul cel mai recent fiind această postare de pe site-ul de ştirici copiate  botezat fraudulos blog şi în care individul se ia de o poză folosită fără drept de firma Blue Air:

Postarea lui zoso despre furtul de poze

 Până aici toate bune şi frumoase,  în fond şi la urma urmei orice hoţ are dreptul să înceapă o viaţă nouă, ba chiar unii au făcut carieră prinzând alţi hoţi. Numai că bietul zoso îşi schimbă părul, dar năravul ba, şi continuă să ciordească poze, cu maximă nesimţire, chiar şi în ziua de azi. Exemplu concret, la îndemână, chiar