Mourinho, meschinul portughez care face Realul de râs

  Încă de când Real Madrid l-a adus pe Mourinho,  personaj meschin dar extrem de priceput în a păcăli fotbalul, m-am întrebat ce-o fi fost în capul lui Florentino Pérez? La momentul respectiv, era clar pentru toată lumea că portughezul e capabil să aibă rezultate la cel mai înalt nivel doar făcând un anti-joc sinistru, „pigmentat” în plus şi cu tot felul de ţigănii de joasă speţă, vândute pe post de „război psihologic”.  O tactică şi o atitudine diametral opuse celor promovate de-a lungul timpului de Real Madrid, clubul cu cel mai bogat palmares internaţional din fotbalul european.

 Când ai în vitrină cinci Cupe ale Campionilor Europeni câştigate consecutiv şi nouă în total, pur şi simplu este indecent şi umilitor să te pui pe două linii cu curul în poartă şi să bubui mingea în faţă, poate-poate iese ceva.  Asta în paralel cu o căutare a gleznelor şi genunchilor adeversarilor pe care te-ai putea aştepta s-o vezi la nişte pescari din Faroe, nu la jucători de multe zeci de milioane de euro. Şi totuşi, sub ochii a 80.000 de fani, meschinul portughez Mourinho şi-a umilit aseară propria echipă,  punând-o să joace o partitură de ciomăgari de duzină şi încasând pe de-asupra un 0-2 care nu mai necesită comentarii suplimentare.   Pe scurt, portughezul a încercat să facă, la conducerea unei echipe cu un palmares incredibil, exact ţigănia 

MediaPro – agent al transformării poporului român în populaţie

  Cum nu mă uit la nici un fel de show-uri TV, oricare ar fi ele, habar n-am avut că respectivul „concurs” a ajuns în faza finală, până când a izbucnit scandalul.  Care scandal era, aş zice, inevitabil, din moment ce acest format de succes în străinătate fusese cumpărat de MediaPro (sau cum s-o mai numi acum), trust care, încă de la înfiinţare, lucrează intens la transformarea poporului român în populaţie şi la ţiganizarea României.

 Pe scurt, am aflat abia azi, citind presa, că în finala aşa-zisului concurs au ajuns câţiva români talentaţi plus un puşti singur pe lume, al cărui „talent” consta în îngânarea unor versuri infantil-patriotice, pe ritm de hip-hop. Firesc în logica MediaPro, a câştigat puştiul.

 La fel de firesc, românii care mai înţeleg cât de cât ce înseamnă „perimatul” cuvânt patriotism îşi dau singuri palme,  cei care cred că

Real Madrid scapă Cupa sub autocar- cascadorii râsului

 Totuşi, cum să scapi Cupa Spaniei sub autocar? 😆

(Sergio Ramos a comis-o)

 P.S. N-am uitat de casa lui Ciutacu, doar că aseară eram rupt de oboseală iar Barcelona vs Real a câştigat de la kilometri distanţă în faţa aventurilor imobiliare ciutăceşti.  Încerc să scriu azi postarea cu pricina.

Ciutacu, casa de la primărie, răposatul Dumitru Tinu şi „locuinţele pentru ziarişti”

  edit:  UPDATE Casa lui Ciutacu şi complicitatea lui Băsescu

 Aud ca tocmai a explodat scandalul locuinţei lui  Ciutacu, prezentat de oficiosul băsescian Kamikaze sub forma de „locuinţa socială obţinută de Ciutacu de la Primărie”

De fapt, speţa e mult mai interesantă, întrucât la data la care a fost obţinută respectiva casă Ciutacu nu avea anvergura necesară pentru a obţine de la primărie o locuinţă într-un bloc nou.

 Sunt plecat niţel, dar mă întorc diseară, ţineţi aproape că merită 😉

P.S. Hint: Dumitru Tinu i-a

Elefantul Gaia de la Zoo Bucureşti, omorât de directoarea lui Băsescu pentru câteva blocuri

 

Fostul tarc al elefantului Gaia, invecinat acum cu doua blocuri

 Mai ţineţi minte scandalul iscat în octombrie 2006 de moartea elefantului Gaia de la Zoo Băneasa? La vremea respectivă toată lumea s-a minunat de incompetenţa directoarei numite de primarul Traian Băsescu, iar uimirea s-a transformat în indignare după ce s-au aflat concluziile comisiei de anchetă. Citez din articolul scris de o fostă colegă de la răposatul ziar Gândul, articol care reia concluziile susmenţionatei comisii:

 „Pentru că nu agrea mirosul câinilor, pisicilor şi al şobolanilor care-i invadaseră adăpostul,cu 3-4 ani înaintea morţii, elefantul a refuzat să mai intre în padoc şi dormea numai în picioare. Pe lângă frica de animale, o altă posibilă explicaţie oferită de specialiştii străini ar fi reprezentat-o şi lipsa dotărilor minime necesare unui elefant bătrân.
 În loc să elimine cauzele pentru care elefantul refuza să mai intre în adăpost, directorul Grădinii Zoologice Bucureşti a ales să forţeze introducerea animalului în padoc cu făclii aprinse şi jandarmi cu câini. Efectul unei astfel de decizii a fost catastrofal. Elefantul de 4 tone s-a speriat, a căzut fracturându-şi un picior, iar operaţiunea de ridicare, cu ajutorul unei macarale, s-a întins pe durata a două zile. În tot acest interval, chingile şi plasa au fost aşezate necorespunzător, motiv pentru care acestea s-au încurcat de câte ori  s-a încercat ridicarea elefantului. Manevrele de ridicare nu numai că au eşuat, dar au chinuit inutil animalul.  Mai mult, este ştiut că, dacă animalul nu se scoală în maximum zece ore, pulsul şi presiunea sângelui cresc cauzând leziuni interne ce-i provoacă moartea.

După ce Gaya a murit, conducerea Jandarmeriei, prin purtătorul de  cuvânt, a anunţat că jandarmii însoţiţi de câinii au venit vineri, pe 20 octombrie 2006, la solicitarea verbală a directoarei Anca Oprea  şi că aceştia au stat departe de elefant. Comisia de analiză şi verificare a activităţii Administraţiei Grădina Zoologică i-a cerut primarului general al Capitalei, Adriean Videanu, sesizarea organelor de cercetare penală atât împotriva directoarei Anca Oprea, cât şi a celor care au răspuns solicitării ei, pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu. Mai mult «introducerea unui animal sălbatic captiv în padocul de iernat cu făclii şi câini» nu intră în competenţele Jandarmeriei Române, motiv pentru comisia cere atât demiterea, cât şi cercetarea penală a directoarei Anca Oprea.”

 Aşadar, să recapitulăm: directoarea pedelistă a Zoo Băneasa, numită în post (deşi nu avea nici cea mai măruntă calificare) de Traian Băsescu, pe când matrozul era primar general, asmute cânii pe elefant până când biata Gaia cade şi îşi rupe un picior. După care o lălăie două zile cu manevre de ridicare tip Stan şi Bran, pentru ca bietul pachiderm să-şi dea duhul.  La prima vedere, efectul numirii pe criterii politice a unui „referent (S) gradul profesional I la Centrul de Conservare şi Valorificare a Tradiţiei şi Creaţiei Populare a Municipiului Bucureşti” în postul de director al unei Grădini Zoologice.

 Numai că, uitîndu-ne la poza de mai sus, făcută în urmă cu câteva zile,  înţelegem imediat că atât  numirea  Ancăi Oprea cât şi moartea elefantului au avut un scop foarte bine precizat şi măsurabil în milioane de euro. În plin boom imobiliar, terenul aflat gard în gard cu ţarcul elefantului era

Miliţia

 Rusă, evident. No comment:

Telenovela Popa la Jakarta, praf în ochii românilor scandalizaţi de dezastrul din spitale

Ziaristica „pe surse” a oficinelor băsesciene a mai produs azi un episod din telenovela „Popa la Jakarta”, menit de data asta să distragă atenţia de la dezastrul provocat în spitale de „reforma” pedelisto-udemeristă. Zice-se că „surse oficiale” (evident neprecizate) au confirmat că preşedintele Indoneziei a semnat în sfârşit decretul de extrădare în jurul căruia se învârtea de pe la începutul anului trecut, şi că Nicolae Popa ar urma să ajungă în România. Desigur la o dată încă neprecizată. Pe urmă se mai  bagă din voleu şi informaţia potrivit căreia ambasada Indoneziei ar fi confirmat că decretul a fost semnat, fără a se preciza dacă respectiva confirmare a fost primită de „surse” sau de autorul articolului, şi pac cu ştirea.  Care se vrea un nou iepure scos de Băsescu din pălărie pentru a distrage atenţia de la mega-scandalul care zguduie sistemul de sănătate, după tentativa de reformă pedelistă din spitale.

 Evident, ca persoană care a declarat public că-i va cere scuze lui Băsescu dacă matrozul reuşeşte să-l bage pe Vântu la puşcărie (cu sentinţă definitivă cu executare, nu două zile în arest la mişto, evident) nu pot decât să mă bucur că, măcar acum, după aproape un an şi jumătate, Nicolae Popa ar putea ajunge să depună mărturie împotriva fostului său patron. Problema e, din păcate, că