Românca, marfa de export nr 1 a ţării

 Deşi n-au găsit o româncuţă să interpreteze rolul, clipul e pe cat de haios pe atât de adevărat. În sensul că româncele sunt, într-adevăr, cel mai căutat export al ţării.

Zmarăndescu, întoarcere cu scandal în ring

 Sibiul a găzduit vineri seară o interesantă gală de arte marţiale intitulată (nu foarte inspirat) Klash – noua generaţie. Nu foarte inspirat, pentru că, în meciul vedetă, desfăşurat după reguli de MMA, adversarul localnicului Adrian Stoiţi a fost Cătălin Zmărăndescu, luptător care, la experienţa pe care o are,  poate fi orice numai „new generation” nu.

Din păcate, meciul cu pricina s-a lăsat şi cu un scandal de pomină, după cum se poate vedea şi din imaginile transmise de Antena 1 Sibiu: arbitrul Lucian Nedelcu, aflat la primul său meci de MMA, l-a lăsat pe Zmărăndescu să încerce o strangulare în timp ce-şi împinsese adversarul cu capul printre corzile ringului (lucru interzis de regulament), după care, în loc să oprească meciul şi să reia lupta de la centru, l-a întrebat pe Stoiţi dacă e OK. Evident că, în timp ce adversarul încearcă să te stranguleze, nu prea ai cum să vorbeşti, dar, cu toate că Stoiţi nu a făcut nici un semn de abandon, arbitrul a decis că lupta s-a încheiat cu victoria lui Zmărăndescu.

 Au urmat scene confuze la vestiare, cu Zmărăndescu spunând ceva de genul „eu n-am venit sa omor pe nimeni”, deşi, cupă cum se vede clar din imaginile difuzate de Antena 1 Sibiu, meciul ar fi trebuit oprit şi reluat de la centru mult înainte ca strangularea să fi putut duce la abandonul lui Stoiţi.

 Făcând abstracţie de acest final nedorit, meciul fusese unul destul de interesant, iar Cătălin Zmărăndescu, deşi s-a prezentat cu nişte şunculite de mari dimensiuni, a arătat că rămâne un luptător foarte competitiv atât pe partea de striking cât şi la sol. Probabil un meci de MMA Zmărăndescu – Sandu Lungu  ar fi evenimentul anului în artele marţiale româneşti, dar o asemenea luptă nu se prea întrevede deocamdată, mai mult din cauza mâncătoriilor şi bisericuţelor decât din cauză că nu s-ar găsi bani.

Cauciucuri de iarnă şi prostia la români

  Media românească a fost la un pas de a-l linşa pe Chiliman după ce primarul sectorului 1 a spus, în cadrul unui comandament de iarnă, că şoferii care ies prin troiene cu cauciucuri de vară ar trebui împuşcaţi. Cu toate astea, după experienţa de azi, pot spune că remarca lui Chiliman, deşi exagerată ca formă, era îndreptăţită pe fond.

 Azi dimineaţă am avut ghinionul ca, mulţumită unei „săritori” de cauciuc prost montată de oamenii primăriei lângă o şcoală, să iau un şurub în cauciucul maşinii. Firesc, m-am îndreptat, cu roata fâsâind discret, dar încă umflată (surubul era bine înfipt) spre o vulcanizare. Ajuns la faţa locului, am fost întâmpinat de patron care, cu ochii ieşiti din orbite, m-a rugat să revin mâine, deoarece are 27 de maşini la coadă 😯 . Am ajuns instantaneu la 1000 de atmosfere, deoarece nu se vedea nici o coadă de 27 de maşini, drept care omul, sesizând că e pe punctul de a lua doi pumni în cap, mi-a arătat trotuarele din jur, unde stăteau parcate cuminţi zeci de maşini. Stupoare, la volanul fiecaruia dintre cele 27 de automobile se afla câte un tâmpit care aşteptase troienele de pe străzi pentru a-şi monta cauciucurile de iarnă.

 Aţi înţeles bine, imensa coadă era formată exclusiv din maşini ai căror proprietari nu aflaseră nici măcar de la Basescu că iarna nu-i ca vara. Scena s-a repetat, absolut identic, la încă două vulcanizări, după care am renunţat, am scos compresorul din portbagaj, am mai băgat nişte aer şi am plecat spre casă.

 Indiscutabil, acesta este unul din momentele în care îmi spun că naţia asta n-are, la nivel istoric, nici  o şansă de a ajunge în rândul lumii civilizate. OK, să admitem că, fiind criză, mulţi au lungit-o cu cauciucurile de vară, cu speranţa uşor tâmpă  că iarna poate nu mai vine deloc şi scutesc 100 de lei cu schimbatul cauciucurilor. Dar totuşi, când te scumpeşti la tărâţe în halul ăsta,  măcar să ai naibii bunul simţ să urmăreşti prognoza meteo şi să schimbi cauciucurile înainte să te trezeşti că ai nevoie să fii împins ca să poţi ajunge la vulcanizare!

 O notă proastă se cuvine acordată si patronilor de vulcanizări, care ar trebui să pună serviciile de urgenţă (pene de cauciuc şamd) înaintea  operaţiunilor „de sezon” ca schimbatul cauciucurilor de vară cu cele de iarnă.

 Una peste alta, episodul ăsta mi-a reamintit în ce ţară trăiesc. Ţara unde politicianul care hăhăie tâmp „iarna nu-i ca vara” adună două mandate de preşedinte…

Cine este Traian Băsescu?

 Cele mai relevante informaţii despre faptele de natură penală comise de căpitanul Traian Băsescu au fost oferite presei chiar de către ministrul transporturilor Traian Băsescu, pe 23 iunie 1998, într-un interviu acordat prietenului său de la acea vreme, Sorin Roşca Stăbescu, la postul Prima TV. Cum faptele erau deja prescrise, Băsescu a recunoscut nonşalant că a răpit cinci sirieni cu scopul de a-i umili pe vapor, că a fost vinovat de un accident în urma căruia a fost  incendiat portul Rouen (după care a ascuns urmele faptei) şi că a condus o operaţiune de contrabandă cu produse petroliere în sudul Libanului. Coloana sonoră a interviului respectiv o puteţi asculta aici:

(textul care însoţeşte clipul nu-mi aparţine, evident 😆 )

 Povestea spusă de Băsescu este confirmată şi în presa comunistă a vremii, după cum se poate vedea în acest fragment din revista „Flacăra” (decembrie 1982). Evident, lipseşte partea despre vina căpitanului, nu de alta, dar la data respectivă francezii încă ar mai fi putut cere despăgubiri. Daţi click pe imagine pentru a vedea articolul complet.

N-o să acord aici prea multă atenţie dezăluirilor (adevărate sau nu, naiba ştie) despre violul pe care l-ar fi comis Băsescu în 1973,  înainte să se căsătorească, viol în urma căruia actualul preşedinte ar fi fost mutilat de fraţii victimei. Clipul poate fi văzut aici, şi fiecare poate decide dacă dă sau nu crezare acestor informaţii:

Din câte ştiu eu, nimeni nu a verificat arhiva Miliţiei Constanţa, pentru a afla dacă plângerile respective există sau nu (de pe urma unei asemenea anchete, fie ea şi soluţionată cu împăcarea părţilor, tot mai rămâneau nişte hârtii).

Dar îndrăznesc să afirm că nici nu mai e nevoie de poveşti despre violuri din tinereţe pentru a creiona portretul unei persoane complet incompatibile cu funcţia de şef al statului: Băsescu a mărturisit cu gura lui că a răpit cinci oameni doar ca să-i arate unuia dintre ei „ce înseamnă un căpitan de navă”, a recunoscut că a falsificat probe în cazul unui incendiu, cu alte cuvinte a demonstrat că are la activ fapte pedepsite sever de legea penală din orice stat civilizat.

Curtea Constituţională închide ochii la frauda lui Băsescu

 Cum era de aşteptat (în special judecând după cât de liniştit aştepta Băsescu sentinţa), Curtea Constituţională a României (CCR) a respins contestaţia PSD privind rezultatul alegerilor din 6 decembrie. Curtea a decis „la mişto” renumărarea voturilor nule, de unde era clar ca lumina zilei că nu pot apărea surprize, dar a refuzat să dispună compararea numărului de voturi exprimate la secţiile speciale cu numărul declaraţiilor pe propria răspundere, sau analiza CNP-urilor trecute în respectivele declaraţii.

 Practic, CCR s-a făcut că lucrează, dar a procedat în aşa fel încât să nu poată da o altă sentinţă.

 Din păcate, este extrem de probabil că, după ce Autoritatea Electorală Permanentă va finaliza , peste vreo şase luni, analiza voturilor exprimate la secţiile speciale, frauda să devină cât se poate de evidentă. Numai că, la momentul respectiv, Traian Băsescu va fi început de mult exercitarea celui de-al doilea mandat.

 Curtea Constituţională a ratat azi ocazia istorică de a demonstra românilor că, măcar la cel mai înalt nivel, justiţia funcţionează corect, administrează toate probele disponibile şi dă sentinţe pe baza lor. Când colo, ne-a demonstrat că doamnei cu balanţa i-a căzut banderola de pe ochi, din cauză că marinarul i-o dă prea tare pe la spate…

De ce sunt contra lui Băsescu

 Pe parcursul ultimelor două luni, tot felul de cetăţeni mi-au „explicat” de ce ar trebui să fiu cu marinarul. Am primit „argumente” penibile (doar n-o să ţii cu criminalul de Iliescu – de parcă împotriva lui Băsescu ar fi candidat Iliescu, nu Antonescu şi Geoană), „argumente” ilogice (PSD înseamnă Năstase, Hrebenciuc, Mitrea adică marea corupţie – de parcă dispariţia flotei ar fi un act de măruntă corupţie, insignifiant) ba chiar au existat şi vreo două tentative de „argumentaţie” pecuniară (cât succes au avut băieţii din linia a doua  amarinarului vă puteţi da seama din ce-am scris în ultima vreme).

 Sunt de acord cu faptul că Mircea Geoană pur şi simplu nu este făcut pentru a conduce o ţară, dar consider că, în acest moment, el ar fi reprezentat răul mai mic. Şi aşa ajungem la motivul antipatiei mele vădite pentru Băsescu, antipatie izvorâtă  din constatarea că Traian Băsescu este un personaj 100% distructiv, incapabil să facă altceva decât să lupte nonstop cu diverşi adversari reali sau imaginari.

 Cu alte cuvinte, trăgând linie şi adunând, nu-l resping pe marinar pentru că, împreună cu „shogunul” Marinescu, a tras tunuri pe socoteala statului, ci pentru că a prăduit flota, de n-a mai rămas nimic din ea. Şi Mitrea a furat cu amândouă mâinile cât a fost ministru al transporturilor, dar de pe urma lui au rămas 110 kilometri de autostradă, plus contracte semnate pentru încă una. Nu refuz să-l recunosc pe Băsescu drept şef al statului pentru că a furat alegerile (Iliescu le-a furat mai rău în 1990, nu cu ştampila ci cu televizorul), ci pentru acel „un fleac, i-am ciuruit”, hăhăit în faţa camerelor de luat vederi.  Nu consider că Băsescu e de comdamnat pentru că şi-a aranjat fata mai mare într-un post niţel prea productiv de notar (ce părinte aflat în asemenea funcţie nu şi-ar aranja copilul) , ci pentru că a batjocorit o ţară întreagă, trimiţând o drogată de Bamboo să ne reprezinte la Bruxelles.

 Pe scurt, nu consider că mă poate reprezenta un ins care se agaţă de funcţia supremă în stat doar de dragul de a fi „cel mai tare”, ca „să moară duşmanii” şi pentru a se îmbogăţi împreună cu camarila sa, nu în mod constructiv, ci prin prăduială pură.

P.S. Desigur, mai sunt câteva motive, unele dintre ele prezentate în articolul „Cine este Traian Băsescu?”

Lotul Local Kombat, nimicit la Finala K-1 Collizion Praga

 Cine mai avea nevoie de dovezi despre nivelul la care se desfăşoară galele Local Kombat din România le-a obţinut cu vârf şi îndesat  în seara aceasta: toţi luptătorii români prezenţi la  Finala K-1 Collizion Praga au părăsit ringul învinşi, şi doar unul singur (Corneliu „Coco” Rus) a izbutit să câştige o luptă înainte de a fi bătut clar.  De altfel, nivelul întregii gale a fost unul jalnic la categoria grea, onoarea organizatorilor fiind intrucatva salvată de cele două meciuri de K-1 Max, în care vedetele Albert Kraus si Artur Kyshenko au făcut spectacol.

 Sebastian Ciobanu a pierdut fără drept de apel meciul contra cvasi-necunoscutului marocan Mounir Zekhini. Slab pregătit fizic (cel puţin în comparaţie cu adversarul direct) şi lipsit de forţă în lovituri, Ciobanu n-a avut practic nici o şansă. Singurul lucru care l-a făcut să termine meciul în picioare a fost exclelenta lui capacitate de a încasa, coroborată cu lipsa de KO power a marocanului.

 Corneliu Rus a dat în sferturile de finală ale „piramidei” peste un olandez cu desăvârşire incapabil să pună probleme, chiar şi la acest nivel. Nu stiu ce palmares are acest Jan Wessels, dar în această seară omul a fost sac de box pentru Coco Rus, sportiv care totuşi nu se poate lăuda cu cine ştie ce experienţă competiţională în ultimii ani. Lucru care s-a văzut şi din felul în care a abordat partida cu olandezul, de parcă ar fi fost ultima din turneu. În semifinale însă, Corneliu Rus a dat peste „călăul” lui Mihăiţă Golescu, croatul Mladen Brestovac, iar meciul a fost fără istoric:  deja consumat după cât dăduse în olandez, românul a tratat neglijent defensiva, şi un low kick al lui Brestovac a pus capăt luptei. Se cuvine menţionat faptul că Rus a dat dovadă de curaj, dorind să continue, dar Ciprian Sora a aruncat prosopul.

 Mihăiţă Golescu a fost singurul dintre românii prezenţi pe tabloul principal al turneului care a dat semne că înţelege ce înseamnă o piramidă de opt: a abordat economicos meciul cu croatul Brestovac, fără a face risipă inutilă de energie,

Fraudă electorală a STS cu nume de cod „Taurul”: dezvăluire sau dezinformare?

 O să încep prin a posta aici mailul pe care l-am primit de la Ovidiu Eduard Ohanesian,  „răpitul din Irak” care tocmai a câştigat procesul cu statul român:

     ”  Frauda electorală STS are nume de cod “Taurul”

  Mai mulţi angajaţi ai Serviciului de Telecomunicaţii Speciale (STS) Satu Mare, afirmă că în data de 6.12.2009, începând cu ora 13.40, moment în care Mircea Geoană îl depăşea cu mai mult de 5 procente  pe Traian Băsescu, a fost pus în aplicare un plan de rezervă (planul B), la ordinul generalului Marcel Opriş, şeful STS, şi sub coordonarea vicepreşedintelui PDL Adriean Videanu.

Concret, STS Satu Mare a avut o derivaţie secretă din schema STS conectată la un server din sediul central al PDL din Aleea Modrogan, având numele de cod „Taurul”. Toate judeţele au avut derivaţie din reţeaua principală, mai puţin municipiul Bucureşti.

Potrivit surselor STS, în noaptea de 6 spre 7 decembrie, la ora 3,15,  toate derivaţiile au fost dezafectate sub directa supraveghere a generalului Marcel Opriş, fiecare judeţ decuplându-se pe rând după ce s-au închis şi cheile pe datele finale. Despre acest fapt ştiu doar şefii judeţeni ai STS şi cadrele tehnice, respectiv, doi subofiţeri care au realizat conexiunile. Toate conexiunile au fost operaţionale cu data de 06.12.2009, ora 1,30.

Afirmaţia că toate datele au fost transmise prin intermediul telefoanelor mobile şi a telefonului guvernamental (T.O.) este falsă, deoarece toate datele au fost transmise electronic simultan cu cele oficiale. STS a avut inclusiv „spioni” de alarmă care semnalau acustic şi vizual depăşirea în procente a unuia sau altuia dintre candidaţi. „

 Acum, vă spun cinstit, din capul locului, că eu unul nu am de unde să ştiu dacă angajaţii ăia ai STS Satu Mare chiar au făcut asemenea dezvăluiri, aşa că textul trebuie luat cu rezervele de rigoare.  Certe sunt câteva lucruri:

 1. În seara alegerilor, Corina Drăgotescu „s-a scăpat”  spunând că sediul PD-L din Modrogan 22 are legătură de la STS.

2. Videanu a ştiut rezultatul final al alegerilor cu mult înainte ca orice numărătoare paralelă să fi fost posibilă.

3. STS a distribuit, pe durata alegerilor, câte un telefon mobil special fiecărui şef de secţie. Pentru această ultimă informaţie bag mâna în foc, am fost prezent la conferinţa de presă la care Marcel Opriş se lăuda cu această măsură, care urma să permită comunicarea în timp real a şefilor de secţii cu BEJ-urile.

 Dacă îmi aduc eu bine aminte însă, la aceeaşi conferinţă de presă, Marcel Opriş ne-a povestit şi că telefoanele respective nu vor putea fi folosite pentru convorbiri în interes personal. Cu alte cuvinte, şefii de secţii numiţi de PD-L n-ar fi trebuit să poată folosi telefonul primit de la STS pentru a raporta rezultatele finale către organizaţiile judeţene ale PD-L.

 Oricum, dacă aceste informaţii se dovedesc a fi adevărate, nu mi se pare că ar dovedi vreo FRAUDARE a alegerilor. În schimb, reiese, dincolo de orice dubiu, ca Băsescu foloseşte instituţiile statului în interes personal, lucru la fel de grav.

 În plus, coroborând aceste informaţii cu faptul că, la ora la care Videanu ştia rezultatele alegerilor din ţară, votarea continua la multe secţii din SUA şi Canada, ne putem gândi şi la un alt scenariu: Băsescu a ştiut exact de câte voturi mai are nevoie, cât încă se mai putea face ceva.

Frauda de la secţia specială din Paris

 Ieri, la Realitatea TV, a fost prezentat pe larg cazul secţiei speciale de vot de la Paris, în care, conform proceselor verbale, ar fi votat peste 3700 de oameni. Cum secţia avea cinci cabine de vot  mari şi late, reiese matematic că, dacă s-ar fi votat nonstop, om după om, de la 7 dimineaţa până la 9 seara, fiecare dintre cei 3700 de votanţi ar fi trebuit să-şi exercite dreptul de vot în 68 de secunde!!!

 Inutil să mai adaug că şi la o secţie normală, la care nu se completează declaraţii pe proprie răspundere, procesul electoral propriu-zis durează minim două minute de persoană: prezinţi buletinul, eşti căutat pe listă, semnezi, iei ştampila, mergi la cabină, votezi, aduci ştampila înapoi, îţi iei buletinul şi pleci din secţie. O persoană în vârstă are probabil nevoie de vreo cinci minute.

 În ecuaţie mai trebuie adăugat şi faptul că, duminica la 7 dimineaţa, Parisul este un oraş pustiu. Aş paria pe orice sumă că, până la ora 9 dimineaţa, nu votaseră nici 100 de persoane, incluzând şi personalul ambasadei. Cu alte cuvinte, cele 3700 de persoane ar trebui împărţite la vreo 12 ore, nu la 14, fapt care face şi mai evidentă frauda.

 Din păcate însă, ca în toate momentele de după seara de duminică, reprezentanţii PSD şi PNL par incapabili să facă faţă tupeului nesimţit afişat de PDL-işti ca Adriean Videanu sau William Brânză.  Dragnea a venit în studio fără să fi făcut corect calculul de mai sus, şi  fost luat pe sus de Videanu cu 2×2 fac patru, fără să mai reuşească să explice corect publicului cât de evidentă este frauda de la Paris, din punct de vedere matematic. Meciul Dragnea/Videanu a aratat, însă, cum stau de fapt lucrurile: pedelistii ştiu că au fraudat şi au textele pregătite, în timp ce liberalii şi pesediştii tot descoperă câte o „schemă” precum cea din capitala Franţei, şi până îşi dau seama ce s-a întâmplat acolo, sunt deja „făcuţi din vorbe” de autorii fraudei.

Autocarele lui Poteraş i-au adus lui Băsescu peste 10000 de voturi

 Încep să apară dovezile fraudei electorale uriaşe comise de PD-l pentru a-l scoate câştigător pe Traian Băsescu: numai la sectorul 6, primarul pedelist Poteraş i-a făcut rost marinarului de peste 10.000 de voturi, prin turism electoral.

 Dovezile sunt zdrobitoare:

1. În curtea primăriei sector 6 erau adunate, duminică dimineaţa, aproape 30 de autocare şi microbuze. Acestea au fost filmate şi fotografiate de mai mulţi jurnalişti de la câteva ziare şi posturi TV.

2. Datele finale furnizate de BEC ne indică o anomalie uluitoare în privinţa voturilor în secţiile speciale la sectorul 6:

http://www.bec2009p.ro/Documente%20PDF/Statistici/Prezenta%20la%20vot%20%28turul%20II%29/ora21/aps_ora21.pdf

Pe Bucureşti, avem următoarea situaţie a votului în secţiile speciale:

 Sector 1    5678

Sector 2    4312

Sector 3   7874

Sector 4  3167

Sector 5    955

Sector 6    18.000

Pardon??? Aţi înţeles bine, în sectorul lui Poteraş s-a votat la secţiile speciale de douăzeci de ori mai mult decât în sector la Vanghelie. Asta în condiţiile în care sectorul 6 n-are gară, n-are aeroport, n-are nimic.  De acord, are campusul din Regie, dar şi sectorul I are campusul din Agronomie, are căminele din Moxa, dar mai ales are  Gara de Nord  şi a avut cu toate acestea doar 5678 de votanţi în secţiile speciale.

 În aceste condiţii, se poate afirma, fără riscul de a greşi, că autocarele lui Poteraş i-au adus lui Băsescu minim 10000 de voturi, dacă nu şi mai multe.

În mod evident, la sectorul 6  PSD trebuie să facă  contestaţie.

Băsescu a fraudat alegerile prin „metoda Teleorman”

 Update: apar date concrete despre metodele de frauda ale PD-L. Autocarele lui Poteraş i-au adus lui Băsescu 10000 de voturi!

  Uluitoarea răsturnare de situaţie de azi dimineaţă (Băsescu 50,34% la BEC cu 99% din voturi numărate faţă de 48,8%  în exit-poll-ul INSOMAR) are o explicaţie extrem de simplă: voturile numărate pe procesele verbale nu „se pupă” cu voturile din saci. Metoda, folosită de PD-L şi la turul I, este de-a dreptul banală: acolo unde şeful secţiei de votare este pedelist, acesta aduce de acasă un proces verbal gata pregătit, cu mult mai multe voturi pentru Băsescu decât în realitate, iar în secţie, după ce se face numărătoarea, profită de oboseala reprezentanţilor celorlalte partide pentru a da la semnat procesul verbal falsificat în locul celui autentic, deja verificat.

 Singura modalitate de a mai demasca acum această fraudă este renumărarea voturilor la nivel central, în momentul în care toţi sacii vor ajunge la BEC.

 Intenţia de fraudă este singura explicaţie logică pentru gestul incredibil făcut aseară de  Traian Băsescu: încălcând legea electorală, acesta şi-a proclamat victoria (avansând fix cifra dată acum de BEC) cu patru minute înainte de ora 19, când se închidea votarea. A urmat „numărătoarea paralelă” a PD-L, care a scos din plărie fix acelaşi scor (50.3% Traian Băsescu) iar acum se încearcă, prin presiune mediatică, forţarea PSD şi PNL să accepte „verdictul urnelor” scos la vopsea de Blaga şi compania.

 Singurul dintre pesedişti care şi-a păstrat sângele rece şi a îndemnat la continuarea luptei prin renumărarea voturilor a fost, până acum Titus Corlăţean. Dacă acest punct de vedere realist şi combativ nu va prevala în PSD şi PNL,  Băsescu va reuşi să fure un nou mandat.

P.S. Două întrebări esenţiale pentru înţelegerea a ceea ce se întâmplă acum în România:

 1. Aţi mai auzit ceva de conferinţa de presă pe care promitea c-o s-o ţină azi Vântu, după ce povestise unei ţări întregi ce mare prieten e el cu Geoană?

2- Aţi mai auzit vreo vorbuliţă despre „arestarea” lui Popa la Jakarta?

„Shogunul” Marinescu votează cu Băsescu

 Adevăratul „glonţ de argint” al marii dezbateri Geoană-Băsescu, pe care marinarul şi l-a tras singur în cap, a trecut complet neobservat în seara respectivă, când jigodii penale ca Tolontan făceau circ la televizor cu privire la vizita lui Geoană la Vântu, făcându-se că nu observă apucăturile securistice ale unui preşedinte  care a folosit serviciile secrete pentru a-şi fila contracandidatul. A doua zi însă, când praful aruncat de Băsescu în ochii românilor s-a mai aşezat niţel, câţiva ziarişti nevânduţi lui Băsescu au descoperit crudul adevăr: matrozul s-a lăudat live, sub ochii a cinci milioane de români, cu o afacere făcută sub regimul lui de un om împreună cu care a furat flota, un om condamnat definitiv la 12 ani de puşcărie: „shogunul Marinescu”. 

 Cine este omul care, sub regimul Băsescu, încheie contracte de 250 de milioane cu Gazprom pentru construirea unei conducte la Soci puteţi citi aici şi aici :

 „Calin Marinescu, fost director la Petromin, si unul dintre complicii lui Basescu din vestitul „Dosar Flota”, a fost condamnat in iunie 1998 la 12 ani de inchisoare intr-un alt dosar legat tot de jefuirea flotei Romaniei si obligat la plata unor daune de peste 100 de milioane de dolari alaturi de ceilalti co-inculpati. „Shogunul” nu a stat deloc in puscarie (sub regimul Băsescu – nota mea), desi a fost condamnat definitiv de Inalta Curte, fiind eliberat de fostul presedinte al Curtii de Apel Constanta, Marin Voicu, azi mare avocat, care a tras toate sforile pentru ca pedeapsa cu inchisoarea sa nu fie executata. Nu mai mira pe nimeni ca fostul judecator Voicu apare azi, alaturi de fiica sa, in multe dosare in care este implicat numele lui Basescu, cum ar fi scandalul „Cathedral Plaza” unde firma care a edificat imensul bloc de langa Catedrala Romano-Catolica a primit de la Primaria lui Basescu o suprafata de teren invecinata necesara largirii constructiei. „Shogunul” ca si ceilalti 78 de co-inculpati din „Dosarul Flota”, cauza blocata abuziv la DNA sub imensa diversiune a existentei unei imunitati prezidentiale, beneficiaza din plin de efectele stoparii anchete. Efecte care vor continua sa se vada cata vreme Basescu va fi presedinte, iar la DNA va exista un procuror sef servil precum Daniel Marius Morar, care a ingenunchiat institutia intereselor Palatului Cotroceni.”

 Pe foarte scurt, „shogunul” Marinescu, subaltern direct al lui Băsescu în Ministerul Transporturilor pe vremea când a fost prăduită Flota, a fost băgat în puşcărie pentru 12 ani, scos rapid de dupa gratii pe motive medicale , şi face afaceri de 250 de milioane cu ruşii  pe ultima sută de metri a mandatului de preşedinte al lui Traian Băsescu.

 Indiscutabil, omul ăsta are toate motivele să voteze cu Traian Băsescu. Acelaşi Băsescu care, acum cinci ani, prostea o Românie întreagă, cu imagini gen „să ducem corupţii la ţepe, în Piaţa Victoriei”. E drept, a dus pe cineva, dar nu corupţii la ţepe, ci pe EBA la Bruxelles şi pe Marinescu la Moscova.

Semmy Schilt a câştigat finala K-1 2009

 Marele campion Semmy Schilt a demonstrat că rămâne probabil cel mai complet luptător din circuitul K-1, reuşind să treacă, intr-o manieră indiscutabilă, de explozivul Badr Hari. Deşi a fost luat extrem de tare de Badr Hari la începutul meciului, şi s-a aflat la un pas de knock-down, Semmy Schilt a arătat că a învăţat lecţia primită de la marocan la începutul anului, şi a reuşit să treacă în picioare de momentele critice, preluând iniţiativa cu o directă dură de dreapta, care l-a trimis la podea pe Badr Hari.

 Din acest moment, orice om care cunoaşte cât de cât acest sport putea paria pe orice sumă că Schilt nu mai pierde meciul, iar pronosticul s-a confirmat extrem de repede: Badr Hari s-a năpustit asupra adversarului, fiind trimis de încă două ori la podea, cu un arsenal extrem de divers de lovituri (high kick la gât şi mid kick la ficat).

 Schilt a câştigat astfel al patrule titlu K-1 din carieră, iar Badr Hari a primit, în cel mai dureros mod cu putinţă, o lecţie pe care trebuie neapărat s-o înveţe dacă vrea să devină succesorul lui Schilt în fruntea circuitului: fără răbdare nu ai nici o şasă de a merge all the way într-o asemenea confruntare. Marocanul ar fi trebuit să ştie că, după ce a fost pus jos prima oară, singura lui şansă era să temporizeze restul rundei, să-l ia pe Schilt în braţe de câte ori era posibil, să evite o altă numărătoare, să-şi revină bine la pauză, şi să încerce un asalt decisiv cu forţe proaspete şi mintea limpede, la începutul reprizei a doua. În schimb, Bard Hari a încercat o năpusteală oarbă, contrată inteligent de Schilt, şi care, până la urmă, l-a costat meciul.

 Trebuie remarcată şi uluitoarea diferenţă faţă de deznodământul ruşinos al finalei de anul trecut: Semmy Schilt n-a avut nevoie de nici cel mai mărunt favor din partea arbitrilor, s-a impus fără drept de apel, prin TKO în toate cele trei meciuri, şi este, absolut meritat, campionul K-1 2009. Spun absolut meritat şi prin prisma arsenalului complet de lovituri pe care Schilt l-a etalat, precum şi inteligenţei tactice de care a dat dovadă în semifinală şi în finală.

 Badr Hari rămâne cel mai spectaculos luptător din circuit, dar, pentru a face saltul  de la „poate bate pe oricine” la cele trei meciuri la rând câştigate pentru a deveni campion K-1, are nevoie de disciplină şi de mult mai multă tactică.

Semmy Schilt a curăţat ruşinea Bonjasky din finala K-1

  Aşa cum speram acum nici jumătate de oră, triplul campion K-1 Semmy Schilt  a curăţat această finală de ruşinea Bonjasky, câştigînd, într-o manieră impresionantă, în prima rundă, meciul împotriva favoritului arbitrilor şi boss-ilor K-1.

Culmea, lupta a debutat cu o surpriză de proporţii, Bonjasky reuşind să-l pună jos pe Schilt din nimic, pe o contră de braţe. O a doua numărare i-ar fi fost fatală lui Schilt, dar campionul din Rotterdam a ştiut să-l blocheze bine pe Bonjasky în cele câteva secunde critice de după numărare, şi a preluat decisiv iniţiativa.

Plângăciosul „campion” de anul trecut a fost tocat mărunt vreme de un minut, după care a fost mătrăşit la podea în urma unei excelente combinaţii de braţe a lui Schilt. A urmat apoi, aproape imediat, o lovitură senzaţională de picior a colosului din Rotterdam, şi drumul a fost deschis pentru o finală de vis Badr Hari – Semmy Schilt.

 Cât despre Bonjasky, acesta a avut parte exact de ieşirea pe uşa din dos pe care o binemerita după hoţiile în serie din ultimii doi ani.

Badr Hari îl zdrobeşte pe Overeem „vitamină” în runda I

 Senzaţionalul marocan Badr Hari a demonstrat azi, în prima semifinală a circuitului K-1, că nu-i suficient să bagi steroizi cu camionul în tine ca să devii mare luptător de kickboxing: l-a pulverizat pur şi simplu pe Overeem „vitamină”, după mai puţin de o rundă. Lui Overeem nu i-au reuşit decât proiectări ilegale, fiind în rest sac de box pentru un Badr Hari absolut dezlănţuit .

 Meciul, dacă i se poate măcar spune aşa, a avut o singură direcţie: lovituri fulgerătoare date de Badr Hari, eschive mai mult sau mai putin reuşite, plus proiectări ilegale, din partea lui Overeem.

 Sincer, nu ştiu ce-ar mai rămâne din Overeem dacă ar încerca să renunţe la doping pentru a lupta în UFC, dar, în orice caz, în K-1 n-ar mai avea nici o şansă.