Românca, marfa de export nr 1 a ţării

29 Decembrie 2009

 Deşi n-au găsit o româncuţă să interpreteze rolul, clipul e pe cat de haios pe atât de adevărat. În sensul că româncele sunt, într-adevăr, cel mai căutat export al ţării.


Zmarăndescu, întoarcere cu scandal în ring

21 Decembrie 2009

 Sibiul a găzduit vineri seară o interesantă gală de arte marţiale intitulată (nu foarte inspirat) Klash – noua generaţie. Nu foarte inspirat, pentru că, în meciul vedetă, desfăşurat după reguli de MMA, adversarul localnicului Adrian Stoiţi a fost Cătălin Zmărăndescu, luptător care, la experienţa pe care o are,  poate fi orice numai „new generation” nu.

Din păcate, meciul cu pricina s-a lăsat şi cu un scandal de pomină, după cum se poate vedea şi din imaginile transmise de Antena 1 Sibiu: arbitrul Lucian Nedelcu, aflat la primul său meci de MMA, l-a lăsat pe Zmărăndescu să încerce o strangulare în timp ce-şi împinsese adversarul cu capul printre corzile ringului (lucru interzis de regulament), după care, în loc să oprească meciul şi să reia lupta de la centru, l-a întrebat pe Stoiţi dacă e OK. Evident că, în timp ce adversarul încearcă să te stranguleze, nu prea ai cum să vorbeşti, dar, cu toate că Stoiţi nu a făcut nici un semn de abandon, arbitrul a decis că lupta s-a încheiat cu victoria lui Zmărăndescu.

 Au urmat scene confuze la vestiare, cu Zmărăndescu spunând ceva de genul „eu n-am venit sa omor pe nimeni”, deşi, cupă cum se vede clar din imaginile difuzate de Antena 1 Sibiu, meciul ar fi trebuit oprit şi reluat de la centru mult înainte ca strangularea să fi putut duce la abandonul lui Stoiţi.

 Făcând abstracţie de acest final nedorit, meciul fusese unul destul de interesant, iar Cătălin Zmărăndescu, deşi s-a prezentat cu nişte şunculite de mari dimensiuni, a arătat că rămâne un luptător foarte competitiv atât pe partea de striking cât şi la sol. Probabil un meci de MMA Zmărăndescu – Sandu Lungu  ar fi evenimentul anului în artele marţiale româneşti, dar o asemenea luptă nu se prea întrevede deocamdată, mai mult din cauza mâncătoriilor şi bisericuţelor decât din cauză că nu s-ar găsi bani.


Cauciucuri de iarnă şi prostia la români

16 Decembrie 2009

  Media românească a fost la un pas de a-l linşa pe Chiliman după ce primarul sectorului 1 a spus, în cadrul unui comandament de iarnă, că şoferii care ies prin troiene cu cauciucuri de vară ar trebui împuşcaţi. Cu toate astea, după experienţa de azi, pot spune că remarca lui Chiliman, deşi exagerată ca formă, era îndreptăţită pe fond.

 Azi dimineaţă am avut ghinionul ca, mulţumită unei „săritori” de cauciuc prost montată de oamenii primăriei lângă o şcoală, să iau un şurub în cauciucul maşinii. Firesc, m-am îndreptat, cu roata fâsâind discret, dar încă umflată (surubul era bine înfipt) spre o vulcanizare. Ajuns la faţa locului, am fost întâmpinat de patron care, cu ochii ieşiti din orbite, m-a rugat să revin mâine, deoarece are 27 de maşini la coadă 😯 . Am ajuns instantaneu la 1000 de atmosfere, deoarece nu se vedea nici o coadă de 27 de maşini, drept care omul, sesizând că e pe punctul de a lua doi pumni în cap, mi-a arătat trotuarele din jur, unde stăteau parcate cuminţi zeci de maşini. Stupoare, la volanul fiecaruia dintre cele 27 de automobile se afla câte un tâmpit care aşteptase troienele de pe străzi pentru a-şi monta cauciucurile de iarnă.

 Aţi înţeles bine, imensa coadă era formată exclusiv din maşini ai căror proprietari nu aflaseră nici măcar de la Basescu că iarna nu-i ca vara. Scena s-a repetat, absolut identic, la încă două vulcanizări, după care am renunţat, am scos compresorul din portbagaj, am mai băgat nişte aer şi am plecat spre casă.

 Indiscutabil, acesta este unul din momentele în care îmi spun că naţia asta n-are, la nivel istoric, nici  o şansă de a ajunge în rândul lumii civilizate. OK, să admitem că, fiind criză, mulţi au lungit-o cu cauciucurile de vară, cu speranţa uşor tâmpă  că iarna poate nu mai vine deloc şi scutesc 100 de lei cu schimbatul cauciucurilor. Dar totuşi, când te scumpeşti la tărâţe în halul ăsta,  măcar să ai naibii bunul simţ să urmăreşti prognoza meteo şi să schimbi cauciucurile înainte să te trezeşti că ai nevoie să fii împins ca să poţi ajunge la vulcanizare!

 O notă proastă se cuvine acordată si patronilor de vulcanizări, care ar trebui să pună serviciile de urgenţă (pene de cauciuc şamd) înaintea  operaţiunilor „de sezon” ca schimbatul cauciucurilor de vară cu cele de iarnă.

 Una peste alta, episodul ăsta mi-a reamintit în ce ţară trăiesc. Ţara unde politicianul care hăhăie tâmp „iarna nu-i ca vara” adună două mandate de preşedinte…


Cine este Traian Băsescu?

15 Decembrie 2009

 Cele mai relevante informaţii despre faptele de natură penală comise de căpitanul Traian Băsescu au fost oferite presei chiar de către ministrul transporturilor Traian Băsescu, pe 23 iunie 1998, într-un interviu acordat prietenului său de la acea vreme, Sorin Roşca Stăbescu, la postul Prima TV. Cum faptele erau deja prescrise, Băsescu a recunoscut nonşalant că a răpit cinci sirieni cu scopul de a-i umili pe vapor, că a fost vinovat de un accident în urma căruia a fost  incendiat portul Rouen (după care a ascuns urmele faptei) şi că a condus o operaţiune de contrabandă cu produse petroliere în sudul Libanului. Coloana sonoră a interviului respectiv o puteţi asculta aici:

(textul care însoţeşte clipul nu-mi aparţine, evident 😆 )

 Povestea spusă de Băsescu este confirmată şi în presa comunistă a vremii, după cum se poate vedea în acest fragment din revista „Flacăra” (decembrie 1982). Evident, lipseşte partea despre vina căpitanului, nu de alta, dar la data respectivă francezii încă ar mai fi putut cere despăgubiri. Daţi click pe imagine pentru a vedea articolul complet.

N-o să acord aici prea multă atenţie dezăluirilor (adevărate sau nu, naiba ştie) despre violul pe care l-ar fi comis Băsescu în 1973,  înainte să se căsătorească, viol în urma căruia actualul preşedinte ar fi fost mutilat de fraţii victimei. Clipul poate fi văzut aici, şi fiecare poate decide dacă dă sau nu crezare acestor informaţii:

Din câte ştiu eu, nimeni nu a verificat arhiva Miliţiei Constanţa, pentru a afla dacă plângerile respective există sau nu (de pe urma unei asemenea anchete, fie ea şi soluţionată cu împăcarea părţilor, tot mai rămâneau nişte hârtii).

Dar îndrăznesc să afirm că nici nu mai e nevoie de poveşti despre violuri din tinereţe pentru a creiona portretul unei persoane complet incompatibile cu funcţia de şef al statului: Băsescu a mărturisit cu gura lui că a răpit cinci oameni doar ca să-i arate unuia dintre ei „ce înseamnă un căpitan de navă”, a recunoscut că a falsificat probe în cazul unui incendiu, cu alte cuvinte a demonstrat că are la activ fapte pedepsite sever de legea penală din orice stat civilizat.


Curtea Constituţională închide ochii la frauda lui Băsescu

14 Decembrie 2009

 Cum era de aşteptat (în special judecând după cât de liniştit aştepta Băsescu sentinţa), Curtea Constituţională a României (CCR) a respins contestaţia PSD privind rezultatul alegerilor din 6 decembrie. Curtea a decis „la mişto” renumărarea voturilor nule, de unde era clar ca lumina zilei că nu pot apărea surprize, dar a refuzat să dispună compararea numărului de voturi exprimate la secţiile speciale cu numărul declaraţiilor pe propria răspundere, sau analiza CNP-urilor trecute în respectivele declaraţii.

 Practic, CCR s-a făcut că lucrează, dar a procedat în aşa fel încât să nu poată da o altă sentinţă.

 Din păcate, este extrem de probabil că, după ce Autoritatea Electorală Permanentă va finaliza , peste vreo şase luni, analiza voturilor exprimate la secţiile speciale, frauda să devină cât se poate de evidentă. Numai că, la momentul respectiv, Traian Băsescu va fi început de mult exercitarea celui de-al doilea mandat.

 Curtea Constituţională a ratat azi ocazia istorică de a demonstra românilor că, măcar la cel mai înalt nivel, justiţia funcţionează corect, administrează toate probele disponibile şi dă sentinţe pe baza lor. Când colo, ne-a demonstrat că doamnei cu balanţa i-a căzut banderola de pe ochi, din cauză că marinarul i-o dă prea tare pe la spate…


De ce sunt contra lui Băsescu

14 Decembrie 2009

 Pe parcursul ultimelor două luni, tot felul de cetăţeni mi-au „explicat” de ce ar trebui să fiu cu marinarul. Am primit „argumente” penibile (doar n-o să ţii cu criminalul de Iliescu – de parcă împotriva lui Băsescu ar fi candidat Iliescu, nu Antonescu şi Geoană), „argumente” ilogice (PSD înseamnă Năstase, Hrebenciuc, Mitrea adică marea corupţie – de parcă dispariţia flotei ar fi un act de măruntă corupţie, insignifiant) ba chiar au existat şi vreo două tentative de „argumentaţie” pecuniară (cât succes au avut băieţii din linia a doua  amarinarului vă puteţi da seama din ce-am scris în ultima vreme).

 Sunt de acord cu faptul că Mircea Geoană pur şi simplu nu este făcut pentru a conduce o ţară, dar consider că, în acest moment, el ar fi reprezentat răul mai mic. Şi aşa ajungem la motivul antipatiei mele vădite pentru Băsescu, antipatie izvorâtă  din constatarea că Traian Băsescu este un personaj 100% distructiv, incapabil să facă altceva decât să lupte nonstop cu diverşi adversari reali sau imaginari.

 Cu alte cuvinte, trăgând linie şi adunând, nu-l resping pe marinar pentru că, împreună cu „shogunul” Marinescu, a tras tunuri pe socoteala statului, ci pentru că a prăduit flota, de n-a mai rămas nimic din ea. Şi Mitrea a furat cu amândouă mâinile cât a fost ministru al transporturilor, dar de pe urma lui au rămas 110 kilometri de autostradă, plus contracte semnate pentru încă una. Nu refuz să-l recunosc pe Băsescu drept şef al statului pentru că a furat alegerile (Iliescu le-a furat mai rău în 1990, nu cu ştampila ci cu televizorul), ci pentru acel „un fleac, i-am ciuruit”, hăhăit în faţa camerelor de luat vederi.  Nu consider că Băsescu e de comdamnat pentru că şi-a aranjat fata mai mare într-un post niţel prea productiv de notar (ce părinte aflat în asemenea funcţie nu şi-ar aranja copilul) , ci pentru că a batjocorit o ţară întreagă, trimiţând o drogată de Bamboo să ne reprezinte la Bruxelles.

 Pe scurt, nu consider că mă poate reprezenta un ins care se agaţă de funcţia supremă în stat doar de dragul de a fi „cel mai tare”, ca „să moară duşmanii” şi pentru a se îmbogăţi împreună cu camarila sa, nu în mod constructiv, ci prin prăduială pură.

P.S. Desigur, mai sunt câteva motive, unele dintre ele prezentate în articolul „Cine este Traian Băsescu?”


Lotul Local Kombat, nimicit la Finala K-1 Collizion Praga

13 Decembrie 2009

 Cine mai avea nevoie de dovezi despre nivelul la care se desfăşoară galele Local Kombat din România le-a obţinut cu vârf şi îndesat  în seara aceasta: toţi luptătorii români prezenţi la  Finala K-1 Collizion Praga au părăsit ringul învinşi, şi doar unul singur (Corneliu „Coco” Rus) a izbutit să câştige o luptă înainte de a fi bătut clar.  De altfel, nivelul întregii gale a fost unul jalnic la categoria grea, onoarea organizatorilor fiind intrucatva salvată de cele două meciuri de K-1 Max, în care vedetele Albert Kraus si Artur Kyshenko au făcut spectacol.

 Sebastian Ciobanu a pierdut fără drept de apel meciul contra cvasi-necunoscutului marocan Mounir Zekhini. Slab pregătit fizic (cel puţin în comparaţie cu adversarul direct) şi lipsit de forţă în lovituri, Ciobanu n-a avut practic nici o şansă. Singurul lucru care l-a făcut să termine meciul în picioare a fost exclelenta lui capacitate de a încasa, coroborată cu lipsa de KO power a marocanului.

 Corneliu Rus a dat în sferturile de finală ale „piramidei” peste un olandez cu desăvârşire incapabil să pună probleme, chiar şi la acest nivel. Nu stiu ce palmares are acest Jan Wessels, dar în această seară omul a fost sac de box pentru Coco Rus, sportiv care totuşi nu se poate lăuda cu cine ştie ce experienţă competiţională în ultimii ani. Lucru care s-a văzut şi din felul în care a abordat partida cu olandezul, de parcă ar fi fost ultima din turneu. În semifinale însă, Corneliu Rus a dat peste „călăul” lui Mihăiţă Golescu, croatul Mladen Brestovac, iar meciul a fost fără istoric:  deja consumat după cât dăduse în olandez, românul a tratat neglijent defensiva, şi un low kick al lui Brestovac a pus capăt luptei. Se cuvine menţionat faptul că Rus a dat dovadă de curaj, dorind să continue, dar Ciprian Sora a aruncat prosopul.

 Mihăiţă Golescu a fost singurul dintre românii prezenţi pe tabloul principal al turneului care a dat semne că înţelege ce înseamnă o piramidă de opt: a abordat economicos meciul cu croatul Brestovac, fără a face risipă inutilă de energie, Citește restul acestei intrări »