Porto Koufo, o Vamă Veche grecească

 În cazuri precum Porto Koufo fiecare imagine face cât o mie de cuvinte, aşa că o să las fotografiile să vorbească. Pentru a nu crea false aşteptări, trebuie înţeles că acest mic sătuc de pescari este acum (exceptând vreo două mici hoteluri şi câteva terase) cam ce era Vama Veche acum 17 de ani. Aşadar fără Stuffstock, cocalari, BMW-uri, operaţiuni de salvare şamd. Este pur şi simplu un colţ de rai încă nelovit de turismul industrial.

 

Oricum, pescarii fac legea aici, nu hipioţii:

Reclame

Eagles Palace noaptea…

  Marţi seara, după două zboruri aiuristice Bucureşti-Atena şi Atena-Salonic (un banc zicea că iadul e organizat de greci) şi vreo două ore şi jumătate într-un microbuz am ajuns în hotelul meu de suflet din Halkidiki, Eagles Palace, la Uranopolis. Nu-i nici cel mai bine dotat, nici nou, dar e facut cu un bun gust care pe mine mă dă gata. Era deja noapte când m-am apucat de făcut fotografii, dar cred că am surprins destul de bine atmosfera:

…şi Porto Carras ziua

  Ieri dimineaţă am ajuns la splendidul complex de la Porto Carras, construit de armatorul grec Yannis Carras în anii 70.

Când Oana Pellea îşi urăşte slujba

 Am nimerit ieri aproape întâmplător la filmul I really hate my job (pur şi simplu m-a atras faptul că erau două  românce pe afiş, nu ştiam nimic despre el şi nici n-am avut când să caut). Pentru cei care se gândesc că un film despre frustrările a cinci femei care muncesc într-un restaurant nu poate fi decât o porcărie, am o recomandare:

 

Regele, batjocorit şi mazilit de Căcărează Împărat

Pe vremea când stăteam cu căciulă şi mănuşi în casă, iar Campionatele Mondiale de fotbal le vedeam la bulgari, un băiat născut în sărăcia din Săcele ne bucura cu driblingurile, şuturile şi mai ales cu golurile sale. Pare un clişeu, dar Gică Hagi e unul din copiii care a învăţat să joace fotbal cu o băşică de porc, care a mâncat te miri ce până să ajungă fotbalist în prima divizie, şi care, totuşi, nu şi-a pierdut minţile când a dat de bani şi faimă.  

Compania de autostrăzi, vaca de muls a avocaţilor

Avocaţi, lăsaţi divorţurile şi partajele, nu vă mai omorâţi prin tribunale: în România te poţi îmbogăţi rapid din avocatură dacă lucrezi cu CNADNR-ul. Evident, nu toată lumea prinde un loc lângă ugerul gras al numitei companii de autostrăzi. Aşa cum, pe vremea lui Mitrea, o ilustră anonimă lua 4,5 milioane de euro „onorariu de succes” la semnarea contractului cu Bechtel, şi acum, diverşi alţi anonimi aşteaptă la coadă să prindă un contract.

Francezul tembel şi ruşinea din Scoţia

Se pare că noi românii avem în continuare un soi de incredere tâmpă în străini, şi în soluţiile-minune pe care aceştia le-ar putea scoate din pălărie. Alminteri nu-mi explic cum este posibil ca un franţuz falit să fie lăsat să ducă la dezastru o echipă care, cu puţin creier, n-ar fi avut probleme în a obţine locul trei în grupă la Campionatul Mondial de Rugby.