Victorie otrăvită a lui Ponta la europarlamentare

Chiar ştiut fiind cât de aproximative sunt  exit-poll-urile de la noi, e cert ca PSD-ul  (pardon USD-ul, dacă are cineva timp de cioace de-astea)  a obţinut un scor foarte bun la europarlamentare, probabil undeva peste 40%. Cu toate astea, aparenta victorie confortabilă a autobuzelor lui Dragnea (se discută de peste 100.000 de voturi pe listele speciale, în condiţiile în care absenteismul a fost cuvântul de ordine al zilei) ascunde o realitate care îi dă fiori reci lui Ponta: voturile însumate ale dreptei, plus cele ale UDMR, sunt semnificativ mai numeroase decât ale PSD-ului.

Dacă luăm de bun exit-poll-ului prezentat la postul lui Ghiţă ( respectiv cel mai optimist pentru PSD), avem  43% pentru uniunea de stânga şi 14% pentru PNL, 12% pentru PDL, 7% pentru PMP (pe graficele de pe site-ul RTV era dat cu 11% 😆 , dar 7% pare mai plauzibil, posibil însă ca „băieţii cu ochi albaştri” să mai aducă 1-2 procente de pe la secţiile de votare din străinătate), 6% pentru UDMR si 4% pentru candidatul independent Mircea Diaconu. De reţinut că şi PP-DD are 4% în acest exit-poll, adică sub pragul electoral, dar din punctul de vedere al turului 2 al prezidenţialelor acest lucru este irelevant: e clar că fanii OTV vor vota cum le va spune Dan Diaconescu iar acesta va face exact ce-i va dicta cel care îi poate garanta libertatea.

Şi cum un calcul simplu ne arată că 14+12+7+6+4+4=47%, adică mult peste cei 43% ai USD-ului, rezultă logic că scorul de la europarlamentare e mai degrabă de natură să-l pună serios pe gânduri pe Ponta.  Asta dacă nu cumva îşi închipuie că Mircea Diaconu a luat voturi de la electoratul tradiţional al PSD sau că spectatorii OTV se vor înghesui să-l voteze pe el.

Rezultatul e  cu atât mai prost pentru PSD cu cât electoratul de dreapta este în mod tradiţional unul „leneş”, care se mobilizează doar la marile bătălii electorale, nu la o chestie „fără miză” cum sunt percepute (greşit)  a fi europarlamentarele. Asta în vreme ce uriaşul activ de partid al PSD contează cu atât mai mult cu cât

Circul Eurovision 2014, între „femeia cu barbă” din Austria si show-ul erotic din Polonia

 Parcă niciodată n-a fost mai clar că lumea contemporană a luat-o într-o direcţie greşită decât urmărind ediţia 2014 a Eurovisionului. Un concurs bine organizat de Danemarca şi la care au participat o grămadă de melodii reuşite, dar care a fost transformat într-un circ grotesc atât de jocurile de culise cu damf de corectitudine politică prost înţeleasă cât şi de voturile unui public tot mai tembelizat (parcă după modelul atât de bine descris în filmul Idiocracy).

 Evident, parul din ochii tuturor oamenilor normali de pe acest continent l-a reprezentat „femeia cu barbă” care a reprezentat Austria şi care, purtată pe braţe de această tot mai evidentă „gay mafia” din lumea showbiz-ului, a câştigat fără prea mari emoţii. Dintru început am puterea să spun că melodia era bună spre foarte bună iar interpretarea a fost şi ea cel puţin OK, dar sunt convins că n-ar fi luat mai mult de locul 3 dacă fiinţa care cânta îşi rădea barba şi se prezenta ca un travestit „normal” (ce-a ajuns şi normalul ăsta…). 

Doar că numitul Thomas „Tom” Neuwirth înţelesese mai de multişor cum stau lucrurile în showbiz-ul actual (cam de prin 2007, când se prezentase aratând cum se vede mai sus şi nu făcuse nici o brânză  în finala variantei austriece a concursului Starmania) aşa că s-a dat de 3 ori peste cap şi s-a transformat în Conchita Wurst, „femeia cu barbă” pe care am văzut-o la Eurovision.

 Ei, arătarea asta pur şi simplu n-avea cum să nu câştige într-un concurs în care