La un pas de dezastru pe aeroportul Otopeni!

 Un avion al Tarom care pleca spre Sharm el Sheikh a lovit o maşină aparţinând aeroportului, şi-a pierdut roţile de pe aripa stângă şi a ajuns pe câmp. Piloţii efectuaseră manevrele standard de decolare, dupa ce primiseră „undă verde” de la turnul de control, aşadar vina revine în exclusivitate personalului tehnic al aeroportului internaţional „Henri Coandă”.

La Realitatea se bate apa-n piuă, dar nimeni nu spune că pasagerii au scăpat ca prin urechile acului de o moarte cumplită: avionul era plin cu combustibil, iar rezervoarele se află în aripi! În momentul în care aparatul a pierdut roţile de pe stânga, puţin a lipsit ca aripa să lovească solul iar avionul să ia foc şi să ardă ca o torţă. Pasagerii care au intrat în direct la TV nu păreau să realizeze că era cât pe ce să fie identificaţi după plombe.

A fost găsită Elodia!!!

Poză făcută de stryder în trafic, acum câteva zile. Rămâne de văzut dacă duba frigorifică e sau nu a lui Cioacă, are Lazarus material pentru încă 10 episoade ;).

Spaimele falsului blogger zoso

motto : Vouă vi se pare normal ca aşa ceva să concureze la aceeaşi categorie cu aşa ceva?

Cum promiteam ieri, iată câteva date interesante despre felul în care posturile de pe site-ul lui zoso, botezat în mod incorect blog, generează trafic. Cu ceva timp în urmă, specimenul a postat despre mine nişte bălmăjeli, adăugând şi un link către un text de pe blogul meu. Elucubraţiile unicului neuron al minţii sosoistice au avut ca singur efect faptul că mi-au permis, graţie facilităţilor oferite de wordpress, să monitorizez destul de bine numărul de accesări pe care le-a avut respectiva postare de pe site-ul numit fraudulos blog.

În prima zi (postul a fost pus pe site dimineaţa la prima oră) , pana la ora 00.11 (ora Romaniei), zoso.ro mi-a furnizat

De ce-i deranjază Crăciunul pe cei care n-au parte de el?

Am vrut să scriu aici o chestie deşteaptă despre cei care întâmpină sărbătoarea naşterii Domnului scrâşnind din măsele, enervaţi la culme că lumea cumpără, chefuieşte şi se simte bine, în vreme ce ei stau singuri cuc în vreun cotlon si îşi înghit propria fiere. Dar pur şi simplu mi s-a făcut lehamite să mă ocup de asemenea specimene şi de Sărbători, aşa că vă ropun să facem abstracţie de inşii cu sufletul cocoşat şi să ne simţim pur şi simplu bine alături de cei dragi. Crăciun fericit !

Impostura în blogosferă: cazul zoso

motto : Vouă vi se pare normal ca aşa ceva să concureze la aceeaşi categorie cu aşa ceva?

Cum promiteam ieri, iată câteva date interesante despre felul în care posturile de pe site-ul lui zoso, botezat în mod incorect blog, generează trafic. Cu ceva timp în urmă, specimenul a postat despre mine nişte bălmăjeli, adăugând şi un link către un text de pe blogul meu. Elucubraţiile unicului neuron al minţii sosoistice au avut ca singur efect faptul că mi-au permis, graţie facilităţilor oferite de wordpress, să monitorizez destul de bine numărul de accesări pe care le-a avut respectiva postare de pe site-ul numit fraudulos blog.

 În prima zi (postul a fost pus pe site dimineaţa la prima oră) , pana la ora 00.11 (ora Romaniei),  zoso.ro  mi-a furnizat

Din nou despre gunoiul zoso, cu aceeaşi scârbă

 Cât de arierat mintal ar trebui să fie cineva pentru a înţelege, din postul meu despre transformarea blogului Gramo în ciocan politic anti-Orban, că eu aş susţine că respectivul site al celor doi exhibiţionişti a fost creat cu scopul de a da în ministrul transporturilor? Nu, nici măcar ciudata maimuţă nu este aşa redusă, cu toate că se simte ameninţată de testul IQ. Şi atunci de unde această inepţie?

 Răspunsul e simplu: în pofida traficului furat de pe culinar.ro, generat cu boţi, scos din copierea nesimţită a diverselor ştiri, blogul lui sosulică nu există din punctul de vedere al autorităţii. Oricine a citit mai mult de două postări s-a lămurit că individul e un umil imbecil, aşa că nimănui nu-i pasă ce are de spus o asemenea creatură despre subiecte fierbinţi cum este cazul Orban. Lumea intră acolo pentru compilaţia de ştirici despre it&c, vreun link la funny stuff etc. Normal, individul, care se vrea cu disperare jurnalist, spera cu totul altceva, aşa că plezneşte  de ciudă când vede cum alţii, care n-au nici pe departe traficul lui, pot avea totuşi infinit mai multa „greutate”.

 Dincolo de ridicolul desăvârşit al aberaţiei sosoistice, nostim e faptul ca individul spune că mă citează aproximativ dar pune ghilimele. Adică ori insultă intelectul fiecărui om normal care se nimereşte să-i citească bălmăjelile, ori e într-adevăr redus mintal.  Eu înclin spre a doua variantă ;).

P.S.  Noroc cu statisticile de pe wordpress, că altfel nici nu aflam despre noua oportunitate de a călca pe cap ciudata maimuţă (am văzut la referrers că-mi veniseră vreo 30 de inşi de la amărât).  Apropo de statistici,   ţineţi aproape, mâine când o să găsesc puţin timp o să vă arăt nişte date foarte interesante despre felul în care este citit aşa-zisul blog al lui zoso, de fapt un pârlit site de ştiri care concurează fraudulos cu jurnalele online.

  Later edit: m-am ţinut de cuvânt, detalii despre impostura lui zoso aici.

Ruşinea Turcescu

 Nici nu-mi vine să scriu prea multe despre felul în care a reuşit să se compromită Turcescu: şantajul faţiş la adresa lui Orban (dacă nu vii la emisiune dau înregistrarea)  şi minciuna penibilă că înregistrarea ar conţine ameninţări şi injurii l-au descalificat moral pe realizatorul emisiunii 100%. Pentru unii, poate că plonjonul în ridicol al lui Turcescu o fi părut surprinzător. Eu unul remarcasem însă un incident similar, petrecut

Discipolii lui Roşca din televiziune şi blogosferă

 Circ penibil aseară la Realitatea: filmată din spate, cu un webcam atât de prost că oricum n-ar fi recunoscut-o nici propria mamă, a apărut MARTORA. Gratulată de Tatulici cu câteva „mulţumesc martore” spuse din toată inima, răsplătită cu menţionarea adresei blogului în prime-time, tot tacâmul.

 Stupoare în tribune: „martora” în cauză este, cum spuneam de aseară, web-editor la Cotidianul. Adică pune ştirile pe net. Şi aşa se explică ridicolul circ făcut aseară de Tatulici şi Turcescu:

Gramo se transformă în ciocan politic anti-Orban

 Lamurit fiind de multă vreme despre felul în care unii înţeleg să folosească blogul pe post de bâtă, lansand pe www „informaţii” aranjate după bunul plac, nu m-am mirat prea tare când am văzut ce frumos funcţionează la Gramo prezumţia de vinovăţie. După ce a povestit accidentul produs din vina lui Orban  într-un stil din care nu reieşea prea clar dacă a fost sau nu martor la producerea respectivului eveniment rutier, Gheorghe Stefanov adaugă cu elan: „Martorii spun ca el conducea sub influenta alcoolului. Aceeasi martori mai spun ca Domnul Orban nu o sa se mai intoarca la locul accidentului. O sa trimita o alta persoana care sa spuna ca a condus masina la momentul respectiv. Vom vedea daca martorii au dreptate.”

 Cum după ştiinţa mea alcoolemia se măsoară de către Poliţie cu aparatul etilotest, iar de către IML prin analiza probelor biologice, măsurarea cu ochiometrul unor martori (evident)  anonimi pute destul de urât. Iar pusul în gura aceloraşi martori a presupunerii că Orban va determina pe altcineva să-şi asume responsabilitatea pentru producerea accidentului duhneşte înfiorător.

 Evident, „martorii” lui Stefanov s-au înşelat:

Circul 6 din 49 reloaded

 Cât de tâmpiţi ar trebui să fie românii ca să creadă că hazardul face ca la fiecare sfârşit de an să se adune reporturi imense la 6 din 49? Am auzit de nenumărate ori argiumentaţia celor de la loto, conform căreia se câştigă mult mai rar decât înainte de 89 pentru că se joacă mai rar scheme, şi mult mai des câte un bilet simplu. OK, de acord, dar totuşi, aşa rărite, câştigurile n-ar trebui să se repartizeze aleator pe parcursul fiecărui an? Cam care-i probabilitatea ca an de an, începând cu vreo două luni înainte de sărbători să înceapă o nesfârşită serie de reporturi, potul să se umfle, iar oamenii să joace şi mai abitir, sperând că le face Moş Crăciun o surpriză fericită? Cât mai trebuie să treacă până să priceapă românul că hoţia de la loterie nu poate fi oprită decât boicotând această maşinărie de produs bani la bugetul statului? 

Caţavencu vs Aeroportul Băneasa, sau pe cine nu lasa avioanele să doarmă

 Probabil că mai toată lumea a aflat despre isprava a doi băieţi de la Caţavencu (Căutiş şi încă unul, îmi pare rău dar nu i-am reţinut numele), care s-au plimbat  niţel pe aeroportul Băneasa, cât să pună o grenadă de plastic sub un avion. Evident, fără permisiune. Ca mai toate articolele lui Căutiş, şi ăsta este fundamental corect: cei doi ziarişti chiar au intrat ilicit pe aeroport, pe sub nasul unor paznici plictisiţi, şi au plantat „bomba” sub avion.  Mai mult, afirmaţiile de săptămâna asta despre directorul Ştefan Mladin, care şi-a angajat soţia şi cumnatul pe posturi de conducere în cadrul aeroportului, sunt şi ele corecte.

Unde e aşadar şmenul în toată povestea asta?

Ikea Băneasa, un magazin ca un staul de vite

 Cu toate că genul de marfă vândută acolo nu e pe gustul meu, m-am lăsat convins să merg duminica trecută la Ikea, mai mult din curiozitatea de a vedea cum e amenajat magazinul. O eroare de proporţii cosmice, pe care am regretat-o pe parcursul jumătăţii de oră pe care am fost SILIT s-o petrec în magazin. Silit nu de soţie, nici de curiozitatea pentru vreun produs-minune, ci de modul de-a dreptul nesimţit în care este amenajat magazinul, în stil circuit!

 Nu am fost în nici un Ikea din străinătate, deci nu ştiu dacă ăsta e conceptul cu care au venit suedezii, sau titularul francizei din România s-a crezut şmecher. Cert este că  dacă intri pe la etaj, nu mai poţi ieşi din magazin decât după ce ai parcurs tot circuitul de pe ambele nivele! Poate or exista ieşiri de siguranţă, dar erau bine camuflate, să se plimbe fraierul prin faţa tuturor rafturilor din magazin, că sigur găseşte ceva de cumpărat.  Adăugaţi în ecuaţie şi îmbulzeala nefirească (ai fi zis că se dă gratis marfa aia, nu la preţuri destul de piperate pentru calitatea oferită) şi obţineţi peisajul apocaliptic al unui staul pentru vite fraieri. O să mă interesez la pompieri să văd cum au obţinut ăştia avizul să facă aşa ceva. Dacă ia foc şandramaua într-o zi de week-end cred că mor sute de oameni călcaţi în picioare prin labirintul groazei Ikea Băneasa.

Un fleac. Ne-au ciuruit la tragerea la sorţi.

 Sorţii sau o mână dibace au decis: avem grupă cu Italia, Olanda şi Franţa la Euro.  E greu să nu te enervezi niţel, când te uiţi de pilda la grupa D, unde se lăfăie Grecia, Spania, Suedia şi Rusia, dar asta e.  Pe vremuri Steaua ajungea să joace o finală de Cupa Campionilor după o semifinală cu Galatasaray (care nu însemna nimic în fotbalul european acum 18 ani), acum trebuie să jucăm cu trei super-echipe în grupele CE. Roata se învârte şi când vine vorba despre trageri la sorţi, fie ele măsluite sau nu.

În mod normal, judecând după ce-a ieşit din urnă, am fi avut cam  5-10%  şanse de a accede în fazele superioare ale competiţiei. Din păcate însă, în contextul Mailat, lucrurile stau chiar mai prost de atât: macaronarii au  în general un „lipici” extraordinar la arbitri, şi în particular ceva îmi spune că tare nu vor să piardă acum vreun punctişor cu România. Nu cred eu ca Mircea Sandu a ajuns atât de sus în schemele UEFA încât să ne poată asigura o brigadă imparţială la meciul ăsta. Întrucât nu-i văd pe Mutu&Co luând 6 puncte de la Franţa şi Olanda, nu rămâne decât să sperăm că nu vom pleca de la Euro 2008 cum am plecat de la Euro 96.

Bietul Beowulf – din nou măcelărit

 Am fost curios să văd noul  Beowulf al lui Zemeckis, cu  Ray Winstone în rolul eroului legendar şi nume mari ca Anthony Hopkins şi John Malkowich în distribuţie. Sigur, ştiind că Angelina Jolie a căpătat rolul mamei monstrului Grendel, era de aşteptat ca personajul ei să aibă parte de ceva mai multă atenţie decât ar fi fost cazul, dar n-aş fi crezut să asist la un asemenea măcel. Pur şi simplu a fost preluată şi ridicată la pătrat aberaţia din Beowulf-ul de serie C cu Cristoph Lambert : nu numai că şi aici Grendel e fiul conceput de regele Hrotgar cu demonul feminin (interpretat de Angelina), dar şi Beowulf calcă strâmb cu aceeaşi femelă, rezultând un dragon etc etc.  Practic, bazaconia lui Zemeckis mai are în comun cu legenda doar  pe troll-ul Grendel şi dragonul, plus numele personajelor principale: