Farmacia „Tigrul”. Ca tancul.

 Dacă se nimereşte să treci cu maşina prin micul sătuc german Herschweiler-Pettersheim din landul Renania-Palatinat, vei observa cu oarecare surprindere o farmacie cu nume ciudat: Tiger Apotheke. Eventual, te-ai putea gandi că un chinez pripăşit prin zonă şi-a botezat farmacia după zodia proprie, dar, în cazul în care intri înăuntru după o aspirină, constaţi că nici urmă de chinezi. Farmacistul-şef este un bătrânel neamţ mărunţel şi vioi, cu faţă bonomă, iar angajaţii sunt toţi localnici.

 

  Numele farmaciei vine însă de la tancul cu care bătrânelul cu faţă bonomă a distrus peste 150 de tancuri ruseşti şi americane. Pentru că farmacistul-şef este Otto Carius, nimeni altul decât al doilea as tanchist din toate timpurile, iar povestea lui este cea mai bună dovadă a faptului că niciodată nu poţi şti ce resurse ascunse are un om care, aparent, este cât se poate de obişnuit.

 Carius a fost recrutat de trei ori, dar Wermachtul l-a trimis de două ori acasă pe motiv că nu este apt pentru serviciul militar, din cauză că era prea slab. Conform propagandei naziste, soldatul german trebuia să fie zdravăn, bine făcut. A treia oară, pe fondul recrutărilor masive făcute pentru invadarea URSS, l-au luat şi pe el, dar numai pentru un batalion de rezervă. Numai că regimentele de panzere aveau nevoie exact de oameni mărunţei, iar Carius a sesizat oportunitatea şi s-a oferit voluntar pentru Panzer Corps. Restul a fost istorie: deşi lupta într-un regiment „normal” de blindate al Heer-ului (armata regulată de uscat germană), nu într-unul SS (care aveau mereu dotări de ultimă oră, erau primele aprovizionate şamd), Otto Carius a făcut prăpăd mai întâi printre tanchiştii ruşi şi apoi printre cei anglo-americani.

 Partea spectaculoasă tocmai prin normalitatea ei urmează însă după război: fiind unul dintre mulţii nemţi care şi-a făcut doar datoria faţă de ţara lui, Carius nu a avut de îndurat nici un fel de repercursiuni pentru isprăvile sale de pe câmpul de luptă. Mai mult, nici nu a ales o carieră în armată: s-a întors în orăşelul său natal (Zweibrucken), s-angajat la o farmacie, şi a început să parcurgă treptele profesionale pentru a deveni farmacist. A fost mai întâi practicant din 1946 până în 1948, an în care a dat examenul pentru asistent farmacist, apoi a studiat farmacia la Universitatea din Freiburg până în 1951, si-a luat diploma, a făcut cei patru ani de stagiu la o farmacie din Zweibrucken, după care, în 1956, a deschis farmacia „Tigrul”. Unde lucrează şi în ziua de azi, la 87 de ani!