Cici de la Sistem, dovada vie că limbismul tipic ceauşismului face carieră şi în băsism

 Vă spun cu toată sinceritatea că până ieri habar n-aveam pe ce s-a bazat ascensiunea politică a lui Ciprian Mihai Rogojan, alias Cici de la Sisitem şi, sincer vorbind, nici nu mă interesa. Că o fi nepot de afacerist local sau fiu de fost ştab comunist, că o fi dat din coate pe cont propriu (nu râdeţi 😆 ) mă durea în cot câtă vreme omul părea că-ţi vede de treabă şi că participarea lui la viaţa politică înseamnă altceva decât o limbă înfiptă până în colonul sigmoid al vreunui puternic al zilei.

 Ei, dar apele se agită în PDL şi se apropie momentul când fiecare dintre parlamentarii portocalii va trebui să aleagă definitiv  între tătucul chior care a fost atâţia ani locomotiva electorală a partidului şi lipsiţii de charismă Blaga&Videanu,  care ştiu al naibii de bine să mobilizeze organizaţiile locale, să numere voturile şi, în general vorbind, să facă toate acele lucruri absolut indispensabile în ţara lui „în urnă intră cine vrea dar din urnă iese cine trebuie”. Aşa că dl. Cici de la Sistem a simţit nevoia să ne fericească ieri cu următoarea postare pe facebook:

 

screenshot de pe contul de facebook al lui Cici de la Sistem

 

 Evident, sublinierile îmi aparţin.  Şi justifică din plin textul postării mele, întrucât una e să-ţi regizezi o întâlnire cu Băsescu în largul mării (plus poze „populare” la bustul gol), ca să priceapă toată lumea cui îi esti loial şi cu totul alta e să începi să tragi limbi de care s-ar jena şi cei mai vomitivi lăudători ai precedentului „mare cârmaci”.

 Ca să scrii că Băsescu e „un om în a cărui privire îţi citeşti răspunsul propriilor întrebări nerostite” trebuie nu doar să fii complet lipsit de simţul penibilului (în fond amândoi ochii lui Băsescu e cam greu să-i priveşti în acelaşi timp, cel puţin dacă nu eşti cameleon – la propriu) dar să ai şi o vocaţie a linguşirii demnă de servitorii lui Caligula sau Nero. Nu mai vobesc de faptul că pentru a vedea ceva din ochii lui Băsescu prin ochelarii de soare pe care îi purta acesta trebuia să fii antrenat de profesorul Xavier.

  Iar ca să plusezi şi cu un „am avut impresia că (…) aştepta să îi aduc veşti de acasă” când chiorul a venit la yachtul tău într-un speedboat de două locuri, tipic cocalarilor cu bani, trebuie să ai în ADN ceva din genele unor Bobu sau Postelnicu. 

 Pe scurt, Cici de la Sistem a pierdut ocazia să tacă sau, dacă asta nu se putea, măcar să facă act de supunere faţă de Băsescu într-un mod care să nu insulte inteligenţa românilor şi să nu-i oripileze pe cei care îşi mai amintesc cele mai oribile excese ale „Epocii de aur”. Epocă în care, să nu uităm, actualul tătuc al lui Cici ajungea şef al agenţiei Navrom de la Anvers pe semnătura Elenei Ceauşescu.