Tefelismul e pe interese, nu pe nebunie

 

Sa ne ridicam deasupra urii

Am încercat zilele astea să am o discuție civilizată și la obiect despre Kovesi cu o persoană din zona „pretorienii cucuvelei mov”. Știți genul, #rezist, propagandă despre cât de ușor ar câștiga Kovesi alegerile prezidențiale, tot tacâmul. Mă știți și pe mine, mă exprim civilizat, atac rațional opiniile și argumentele interlocutorului, nu persoana, în linii mari sunt un om cu care poți despica firul în șaișpe ore în șir fără derapaje de vreun fel.

Oameni buni, dacă ați văzut vreodată cum face o râmă pusă în cârlig, ați înțeles și cum făcea persoana cu pricina de fiecare dată când reveneam la CV-ul lui Kovesi, la lipsa oricărei mape profesionale, la tăticul procuror-șef ceaușist etc etc etc.  De fiecare dată ar fi încercat să devieze discuția spre orice altceva, de la familia Cozma la  persoana mea și de la postarea mea cu Barna&Coldea la Ghiță sau Șova. Efectiv se zvârcolea de parcă o discuție la obiect despre cariera lui Kovesi ar fi fost un cârlig imens pe care încercam să i-l înfig în ceafă.

Cum persoana respectivă (cu vast trecut prin trusturile lui Vântu, Sârbu, publicitate etc) poate fi bănuită de multe, dar nu de prostie pură din care să derive incapacitatea de a urmări un subiect, a devenit evident că o asemenea atitudine se explică fie prin dileală curată fie prin strategie abjectă de a refuza dialogul cu orice persoană informată.  E simplu să manipulezi fraieri care cred că prag la abuzul în serviciu înseamnă liber la furat sub nivelul sumei respective. Dar e greu de tot s-o dai pe vrajeală cu unul care știe că un procuror de la parchetul de pe lângă un tribunal județean (a doua treaptă profesională)  are 80-200+ de dosare pe an (în funcție de județ) iar unul de pe prima treaptă profesională (parchetul de pe lângă vreo judecătorie) ajunge și la 2000 pe an. Unul de-asta o sa se intrebe imediat cum a făcut Kovesi să aibă doar trei dosare în toată cariera deși a lucrat peste 3 ani la un parchet de pe lângă judecătorie și peste un an și jumătate la unul de pe lângă tribunal? Iar de aici discuția nu poate merge decât la tăticul procuror-șef ceaușist, la cum ajung unii fără carieră șefi pe la structuri teritoriale ale DIICOT etc etc.

Ei bine, din discuția despre care vă vorbeam a devenit evident că dileala (sau hai să-i spunem furia disperată) e mimată aproape integral iar explicația reală a atitudinii de total refuz al dialogului, atac la persoană, invectivă șamd este INTERESUL. Interesul major ca România să rămână o țară în care politruci fără nici măcar o umbră de mapă profesională ajung să conducă parchetul anticorupție și să facă agenda publică, să țină în șah guverne și majorități, să blocheze proiecte majore de infrastructură, pe scurt să ne țină pe termen nedefinit în băltirea ultimilor 14 ani. Asta în vreme ce indivizii ăștia care le vând fraierilor propagandă mustind de ură și disperare prosperă din banii veniți ba de la tov Anaconda, ba de la Georgică binefăcătoru”, ba din niscaiva granturi norvegiene…

Mi se pare clar că nu ne mai putem face bine ca țară până când legislația nu va obliga vânzătorii ăștia de otravă să-și declare sursele de finanțare. Și implicit să se expună public drept ceea ce sunt de fapt: propagandiști de doi lei ai unui regim securisto-corporatist din care a lipsit doar un geniu malefic precum Hitler ca să poată fi numit nazism…