AUR – a apărut în sfârșit partidul anti-european de care aveam atâta nevoie

De ce avem nevoie de un partid eurosceptic

O spun încă de pe vremea referendumului pentru demiterea lui Băsescu, de când abjectul Ponta s-a dus la Barosso cu o țară întreagă în spate și a venit înapoi cu cvorumul la referendum, care a nenorocit țara cu încă nșpe ani de securism soroșist: România are nevoie disperată de un partid anti-european puternic. Nu ca să scoată țara din UE ci pur și simplu pentru că nu poți negocia nimic în interesul României când toate partidele parlamentare sunt puse capră în fața Bruxelles-ului.

Dacă se confirmă că AUR (un partid anti-Soros 100%, care militează pentru unirea cu Basarabia, împotriva ideologiei de gen șamd) a luat peste 8% deci peste 10% la redistribuire atunci dintr-o dată poziția României se va schimba radical, vom deveni o țară care nu mai poate fi împinsă cu fața în țărână de orice comisar european, care nu mai poate fi terorizată de rețeaua Soros etc etc. Practic acesta este partidul cu care România produndă le arată pisica „partenerilor europeni” care în ultimii ani ai regimului Băsescu și mai ales sub regimul Iohannis au tratat-o ca pe un soi de Cenusăreasă semi-oligofrenă, bună numai să fie trimisă la sparanghel în pandemie și eventual să fie pusă capră de haita LBGT.

Practic AUR umple golul lăsat pe scena politică de dispariția PRM și va face cu desăvârșire imposibilă orice tentativă de dirijare în bloc a voturilor nemulțumiților spre USR,a dică spre copilul nelegitim conceput de Securitatea lui Coldea cu rețeaua Soros. Iar Uniunea Europeană va ști de azi că România poate deveni foarte ușor o nouă Ungarie dacă mai este umilită, batjocorită și jecmănită cum a fost în ultimii 8 ani…

P.S. Ar fi bine să ne întrebăm de ce nu prea i-am văzut pe ăștia din AUR pe la România TV sau la Antena 3!  Cu semnul exclamării la sfârșit, nu cu semnul întrebării.

P.P.S. Da, știu, rușii, Sputnik, ruble etc. Mai răsfirat băieți, mai răsfirat.

Cel mai greu aur

 Constantina Diţă Tomescu a câştigat azi, la Beijing, cea mai grea medalie, la propriu şi la figurat. Proba de maraton este, din toate punctele de vedere, cea mai dificilă încercare din lunga listă a întrecerilor olimpice: sportivul nu luptă numai împotriva adversarilor, ci mai ales împotriva propriului corp, care îi strigă cu disperare să se oprească.

 Priviţi rezumatul cursei câştigate azi de Puşa Tomescu şi observaţi cât de ordonat aleargă această femeie de 38 de ani la jumătatea traseului, şi cum dă din mâni ca o păpuşă pe jumătate dezmembrată pe ultimele sute de metri de dinaintea finişului. Campioana noastră a ieşit pe locul I într-o cursă care este în primul rând o încleştare a unor voinţe aproape supraomeneşti.

 Din punctul meu de vedere, sportivul absolut al acestei olimpiade nu este „golden boy” Michael Phelps, cu cele 7 medalii de aur câştigate în costume făcute de NASA, ci Puşa Tomescu, cea mai vârstnică învingătoare în proba de maraton din istoria modernă a Jocurilor Olimpice.