Taica Puiu – selecţie mafiotă în favoarea clanului Becali

31 mai 2016

Vestea neselecţionării lui Alexandru Maxim în lotul final pentru Euro 2016 a picat ca o lovitură de măciucă în capul suporterilor care au cât de cât idee despre acest sport. Şi asta nu pentru că Alex ar fi făcut un sezon senzaţional la Stuttgart sau pentru că ar fi rupt gura târgului la ultimele acţiuni ale Naţionalei, ci pentru simplul motiv că acelaşi selecţioner care l-a lăsat acasă a decis să-i ia în Franţa pe Chipciu şi Adi Popa. Adică doi jucători MULT inferiori din toate punctele de vedere lui Alexandru Maxim, dar care au o mare „calitate”: un eventual transfer al lor în străinătate ar băga nişte milioane în buzunarele infractorului condamnat Becali George şi, foarte probabil, nişte comisioane grase în buzunarele celor care vor mai fi contribuit la tranzacţie.

Nu o să discut aici despre raportul de forţe dintre Bundesliga şi Liga 1, mă voi referi pur şi simplu la cele arătate de Maxim şi Adi Popa la meciul cu Ucraina: Maxim a dat o pasă direct la adversar din care a ieşit golul 4 al ucrainienilor,  dar a dat şi o excelentă pasă de gol pentru Stanciu, participând la mai toate acţiunile ofensive înjghebate de tricolori în ultima parte a meciului. Pe de altă parte Adi Popa a intrat în ultimele 20 de minute şi nu ştiu să se fi întâlnit cu mingea de mai mult de 2-3 ori – pur şi simplu nu a existat pe teren.

Vă vine sau nu să credeţi, la finele acestui meci în care fostul stelist Chiricheş a fost nu ridiculizat ci de-a dreptul umilit, gafând de câte ori a avut ocazia, ba chiar şi din proprie iniţiativă, presa sportivă becalizată (având ca vârfuri de lance digisport şi gsp)  a prezentat lucrurile ca şi cum cel mai slab de pe teren fusese Maxim. Pregătind astfel terenul pentru decizia de azi a celui numit pe vremuri cu afecţiune „taica Puiu” dar care începe să-şi merite tot mai mult noua poreclă de „taica Chicken”.

Nimeni n-a suflat un cuvinţel despre faptul că bietul Chipciu, huiduit copios şi la FCSB, este ţinut de-a dreptul fraudulos în lotul Naţionalei. Iar motivul a devenit evident tot azi, când preşedintele nou-promovatului club turcesc Citește restul acestei intrări »

Reclame

De ce au ţinut românii cu Ludogoreţ?

28 august 2014

 Toate site-urile ziarelor şi televiziunilor de sport abundau azi de comentarii postate de români fericiţi, care se bucurau din suflet de eliminarea Stelei şi de circumstanţele absolut neobişnuite în care s-a produs aceasta (isprava de zile mari a lui Moţi, devenit inclusiv în presa internaţională un Duckadam ad-hoc al Bulgariei).  Nu ştiu dacă azi noapte s-o fi ieşit şi în stradă, dar cu siguranţă mult n-a lipsit. Iar a pune fenomenul pe seama frustrării dinamoviştilor, rapidiştilor şamd, cum face presa becalizată şi condusă de canalii învăţate la „suta lui Becali” nu reprezintă altceva decât o combinaţie de prostie şi ticăloşie  specifică unor năimiţi gen Tolontan.

 Într-adevăr, fenomenul este bizar, mai ales dacă ne gândim că relaţiile dintre români şi bulgari, fără a fi oribile (cum sunt cele cu ungurii) nu sunt nici pe departe cordiale. Tradiţional vorbind, românii se uită cam de sus la bulgari, văzuţi ca un soi de vecini mai săraci şi mai înapoiaţi, buni doar să cultive legume gustoase, în vreme ce bulgarii ne consideră nişte şmecheri fanfaroni, care întâi le-am fi furat jumătate din Dobrogea la 1877 şi apoi am fi încercat (cu ceva succes în primă fază) să le furăm şi cealaltă jumătate, înjunghiindu-i pe la spate (Cadrilaterul după al doilea război balcanic).  Una peste alta, există tot soiul de resentimente, bulgarii au un complex de inferioritate faţă de noi (pe care nu l-ar admite nici morţi) iar noi avem un complex de superioritate care, în ultimii ani, a ajuns să nu se mai sprijine pe nimic.

 În acest context, faptul că o bună parte dintre români chiuie de bucurie după ce campioana României a fost eliminată din Champions League (şi a pierdut în felul ăsta vreo 12 milioane de euro) de echipa dintr-un oraş bulgar nu pare ceva firesc. Dacă adăugăm şi faptul că Razgradul este un orăşel  pe lângă care şi Slobozia pare o metropolă occidentală, deja această bucurie pare stranie de-a dreptul. Doar că toate aceste ciudăţenii trebuie analizate în contextul intern de la noi, context care le face dintr-o dată cât se poate de fireşti.

 Oricine a fost asaltat în ultimii ani de propaganda pro-Steaua revărsată de presa sportivă becalizată înţelege imediat de ce suporterii celorlalte echipe se simt agasaţi de sloganuri gen „Steaua e România” sau „Hai Steaua noastră”. Iar cînd toate canalele media care se preocupă cât de cât de sport încearcă disperat să acrediteze idei pur şi simplu false gen „Steaua are mai mulţi suporteri decât toate celelalte echipe la un loc”, „Steaua e singura care ne reprezintă cu cinste în plan internaţional” şamd, nu e de mirare că o bună parte a conaţionalilor noştri îşi doresc din tot sufletul ca această propagandă aberantă să nu mai aibă prilejuri să se manifeste.

 Cum s-a ajuns însă aici? Simplu, pe de o parte în presa sportivă au fost angajaţi după 1990 oameni Citește restul acestei intrări »


Prăbuşirea pseudo-Braziliei lui Scolari, un triumf al fotbalului adevărat

9 iulie 2014

 Eram prea mic când Pele s-a lăsat de fotbal,  iar din frânturile de rezumate disponibile pe net e greu să-ţi dai seama care era nivelul celebrei echipe a Braziliei din 1970 în comparaţie cu al adversarelor. Espana 1982 e primul Mondial pe care mi-l aduc clar aminte şi am fost uluit de felul în care meschina Italie a reuşit, într-o zi de graţie a lui Paolo Rossi, să elimine magnifica Brazilie a lui Socrates, Zico si Falcao. Practic, acea echipă de artişti a rămas pentru mine un reper al fotbalului-spectacol pe care nu l-au depăşit nici măcar generaţiile lui Romario sau Ronaldo, în ciuda titlurilor mondiale câştiate pe merit în 1994 şi 2002. Sigur, nu l-au depăşit dar nici nu l-au făcut de râs, pentru că Romario şi Bebeto sau Ronaldo, Ronaldinho şi Rivaldo erau fotbalişti brazilieni în adevăratul înţeles al cuvântului, jucători care ştiau şi să facă aproape orice cu mingea dar şi să înscrie cu ochii închişi din poziţii aproape inimaginabile.

 Ei, dar a venit şi această Copa do Mundo 2014, ediţie la care toată planeta se aştepta ca Brazilia să mobilizeze tot ce are mai bun în încercarea de a câştiga pentru a şasea oară trofeul suprem, de data asta în faţa propriilor suporteri. Cunoscătorii brazilieni (şi nu numai) au cam strâmbat din nas când au auzit că vârfurile convocate de Selecao erau slab cotaţii Fred şi Jo, dar până la urmă era greu să-l „sucească” vreunul pe Scolari, antrenor care câştigase ultimul titlu al Braziliei în 2002 făcând totuşi o selecţie raţională  şi aducând la turneul final de atunci o Brazilie încântătoare.  Aşa că Felipao a mers mai departe, lăsându-i acasă pe Kaka, jucător care totuşi avea ce aduce în jocul ofensiv al Braziliei sau  pe Miranda şi Felipe Luiz, fundaşii de fier ai unui Atletico Madrid care a uimit lumea fotbalului prin soliditate defensivă.

 După care a urmat meciul inaugural, în care o Brazilie de-a dreptul impotentă a fost scoasă câştigătoare printr-unul din cele mai ruşinoase arbitraje din istoria Cupei Mondiale.  Nu are rost să  insist pe acest joc sau să iau la rând meciurile în care Brazilia s-a făcut de râs, că doar le-a văzut toată lumea. Cert e că mascarada a culminat cu două noroace nu chioare, ci oarbe de-a binelea, Brazilia trecând de Chile la penalty-uri după ce chilienii au avut o bară în minutul 120 şi apoi începând meciul cu Columbia de la 1-0 din cauză că un fundaş columbian a stat şi s-a uitat la minge în vreme ce Thiago Silva venea din spate şi o băga în poartă. 

 Doar că noroacele astea plus arbitrii cu fluierul înfundat cu pământ au adus această pseudo-Brazilie a lui Scolari în semifinale, adică într-o fază a competiţiei în care, exceptând scenariile cu echipe-gazdă purtate până acolo de arbitraj, dai în mod inevitabil Citește restul acestei intrări »


CM de Rugby – super-evenimentul sportiv pentru care TVR n-a avut bani

12 septembrie 2011

Văzând cum Campionatul Mondial de Rugby din Noua Zeelandă este mazilit pe posturile  Digi Sport (şi mai ales pe Digi Sport 3, că pe 1 şi 2 prestează nonstop alde Becali, Borcea şamd)  în vreme ce onor tembeliziunea naţională transmite cu elan tot felul de inepţii care costă enorm şi nu interesează pe nimeni, gen Dănutz S.R.L., nici nu mai are cum să ne mire halul în care am ajuns ca ţară şi ca societate. Până la urmă, rugby-ul este un sport care nu are nici o legătură cu „valorile” care sunt acum la modă în societatea românească, aşa că e oarecum firesc să fie împins uşor-uşor cât mai departe de ochii lumii, cam cum ar face o curvă cu o amintire dureroasă a unui trecut onorabil. Într-o ţară pe care marile trusturi media o ţiganizează forţat, în mod programat, e aproape firesc ca un sport care se bazează pe bărbăţie. curaj, spirit de sacrificiu, muncă în echipă, respect faţă de adversar şi foarte mult fair-play  să fie ignorat în mod intenţionat de Televiziunea „Naţională”.

 Faptul că miliardarul orădean Zoltán Teszári, patronul RDS&RCS, a băgat mâna în buzunar şi a plătit mai mult decât concurenţa pentru dreptul de a transmite acest CM arată clar că rugby-ul încă mai face audienţă în România, măcar printre oamenii educaţi în alt spirit decât cel al societăţii manelizate de azi. La fel şi faptul că sport.ro a transmis anul acesta în direct meciurile din TriNations. Lucru care face aproape impardonabilă vina conducerii TVR, cea care pur şi simplu nu avea dreptul să Citește restul acestei intrări »


Sfaturi pentru freediverul incepator

29 iunie 2011

 Vazandu-i azi pe cativa nemti care se straduiau, bietii de ei, sa se scufunde pe la vreo trei-patru metri si nu reuseau 😆 am realizat brusc ca exista o gramada de oameni care fac snorkeling dar in vocabularul carora nu a intrat cuvantul freediving, si care ignora cele mai elementare tehnici care iti permit o scufundare corecta si sigura.

 Cum o imagine face cat o mie de cuvinte, iar un filmulet probabil ca bate milionul, mai jos gasiti si un clip cu cateva explicatii. Inainte de asta sa facem insa ABC-ul „meseriei” 😀 :

 1. Folosind combinatia potrivita intre costumul de neopren si lestul de plumb, corpul omenesc trebuie adus la nivelul la care nici nu se ridica singur din apa si nici nu se scufunda (neutru). Cu tot echipamentul pe tine, stand vertical in apa, linia apei trebuie sa-ti ajunga la nivelul ochilor. Daca tinzi sa te scufunzi pui un neopren pe tine, daca iesi din apa ca un dop adaugi plumb la centura. (asta pentru scufundarile in miezul verii, cand oricum iti ajung doar cagula, ciorapii si manusa de pe stanga 😀 ) 

 2. Centura de freediving trebuie sa fie elastica (nu sunt bune cele standard de scuba) pentru ca te scufunzi brusc cu capul in jos si nu vrei sa-ti vina lestul in cap. De asemenea, trebuie sa aiba catarama care se descheie dintr-o singura miscare, ca sa poti scapa imediat de ea in caz de pericol.

 3. Baliza este obligatorie, nu numai pentru semnalizare, ca sa nu dea vreo barca peste tine, ci si pentru ca Citește restul acestei intrări »


Spearfishing in Cipru

26 iunie 2011

 Un zargan frumos impuscat de subsemnatul cu o arbaleta Mares Sten 70 la o adancime de aproximativ sapte metri. Filmarea este facuta cu Citește restul acestei intrări »


Real Madrid scapă Cupa sub autocar- cascadorii râsului

21 aprilie 2011

 Totuşi, cum să scapi Cupa Spaniei sub autocar? 😆

(Sergio Ramos a comis-o)

 P.S. N-am uitat de casa lui Ciutacu, doar că aseară eram rupt de oboseală iar Barcelona vs Real a câştigat de la kilometri distanţă în faţa aventurilor imobiliare ciutăceşti.  Încerc să scriu azi postarea cu pricina.