„Popa la Jakarta”- telenovela lui Băsescu

 Mai ţineţi minte cum hăhăia Băsescu în timpul dezbaterii cu prostănacul, spunând către camerele de luat vederi că „pe mulţi o să popească Popa ăsta”? Ei bine, au trecut vreo 8 luni şi nici vorbă ca Nicolae Popa, acolitul lui Sorin Ovidiu Vântu în afacerea „Gelsor”, să ajungă în România pentru a le povesti procurorilor cine l-a ajutat să stea ascuns la Jakarta atâţia ani. Mai mult decât atât, în mass media românească s-a aşternut tăcerea totală în legătură cu acest subiect: nimeni nu scrie un rând despre acest caz, al cărui impact a fost decisiv pentru câştigarea alegerilor şi care se vădeşte a fi, pe zi ce trece, doar o fumigenă aruncată de Băsescu în ochii românilor suficient de tâmpiţi pentru a pune botul la un demagogic mesaj anti-moguli.

 Pentru că, până la urmă, cazul Popa este exact proba supremă că tot circul cu mogulii nu este altceva decât praf în ochii idioţilor: dacă Băsescu ar fi dorit într-adevăr să „popească” un mogul, şi să ofere românilor, în vreme de criză, măcar un „cap” înfipt în ţeapa DNA-ului, era foarte simplu ca, în aceste opt luni, Sorin Ovidiu Vântu să înfunde puşcăria. Nu trebuia decât ca Nicolae Popa să fie extrădat în România şi să i se ofere un „deal” suficient de bun pentru a-şi da în gât patronul. Nu era nevoie, după cum se explică foarte clar în acest articol publicat pe 13 aprilie în Indonezia, decât ca preşedintele României să